Cred ca dupa 89 imaginea lui Nicolae Ceausescu a fost caricaturizata mai mult decat personajul in sine. Cred insa ca e o greseala sa traim in continuare cu impresia ca fiind cizmar si cu putine clase, era un om care nu stia pe ce lume traieste. Eu nu l-am cunoscut. Dar vad un om care stie ce scrie pe acea foaie. Si chiar daca e un discurs scris de altcineva, macar a avut bunul simt sa il invete pe derost, sa-l inteleaga si sa improvizeze. Lucru putin probabil daca era asa prost cum se zice. Si daca totusi ar invata un discurs de 5 minute, fara greseli notabile, atunci de ce sa nu ii acordam cele mai bune intentii?
Ar fi acceptat el sa citeasca "simbolism" daca nu stia ce inseamna? Stia prea bine, numai ca s-a inselat cand spunea ca simbolismul e bun numai in arta, nu si in economie. Caci, ca o predictie, tocmai simolismul economic i-a adus sfarsitul. Si aici ma refer la ideea de Coca-Cola si Blue Jeans. Simbolismul este inima economiei, atunci cand ti se scurg ochii dupa un ceas elvetian. Oare ceasul sa fie problema? Sau simbolismul care il precede, marca, numele, ideea. Tot asa sta problema si cu simtul proprietatii, care este unul simbolic inainte de a fi unul material. Caci pana la urma, nu dormim in doua camere in acelasi timp, oricat de mare ar fi casa pe care o detinem.
Ei bine, sa crezi ca Ceausescu a ajuns la putere printr-o simpla fatalitate, o conjuctura politica dictata de Moscova (s-a folosit de parghii), e o mare naivitate. Atunci hai sa ii dezumanizam si sa spunem ca si Hitler a fost prost. Si Stalin a fost prost. Si ca raul in lume e de fapt prostie si nu tine de oameni ca noi. Iar prostia poate sa fie naiva, ca in cauzl lui Ceausescu, sau geniala ca in cazul lui Hitler. Eu nu cred in omul prost. In acest mit care ii scuza pe cei mai multi de greseli. Ceausescu a fost un om care a stiut bine ce vrea. Care si-a consolidat puterea cu pasi marunti. Care a perseverat si nu s-a inlaturat de la nici un mijloc pentru a isi atinge scopul.
Sa vorbim de simbolismul in politica, pe care Ceausescu nu dadea doi bani, ce ironie, fapt care i-a grabit sfarsitul. Un popor nu se conduce prin putere, ci prin simboluri (care pot sa manipuleze sau nu). Cand simbolurile politice se erodeaza, atunci nu mai exista nici o conspiratie,nici o putere mondiala care sa poata tine un popor pe directia pe care o doresc altii. Si democratia de azi risca sa isi piarda forta simbolica. Cum? Prin saracie, prin inegalitate, si mai ales prin coruptie. Ce incredere au pralamentarii si alesii nostri? Si totusi au fost alesi pe baza votului democratic. Asadar, simbolismul politic este cea mai importanta fota politica.
Am tot fost invadat in ultima perioada de tot felul de topuri cu "cele mai fericite tari din Lume". Bineinteles, in top erau tari ca Norvegia, Danemarka, Elvetia, Canada, si chiar Japonia, alaturi de alte cateva cu un PIB pe cap de locuitor demn deinvidiat. Intrebarea pe care mi-am pus-o: Oare care sunt indicii acestor topuri? Si cine le comanda? Intr-un astfel de top Spania era considerata ca fiind una dintre cele mai nefericite tari pentru faptul ca rata somajului este foarte ridicata. Vom vedea ca exista o legatura stransa intre rata somajului si rata sinuciderilor, insa aceasta legatura nu poate fi generalizata la alte tari, climate, etc.
Mi-am pus acesasta intrebare cand am fost nevoit sa fac o cercetare bazata pe cercetarea prin metoda cantitativa in criminologie. Intr-o lume atat de complexa, cel mai greu lucru a fost sa gasesc o interpretare si o legatura intre variabile. O cercetare sociologica de exemplu, poate fi ea comparata, replicata si generalizata? Are validitate interna si apoi externa? Deci, s-a impus din start o evaluare a filozofiei stiintifice, a ceea ce numim stiintific. Caci, o realitate sociala poate sa difere nu doar de la o tara la alta, de la un climat la altul, chiar de la un om la altul. Ce inseamna o cercetare fara corelatii, fara interpretari? Aici este problema. Ar insemna niste cifre care indica mai mult sau mai putin anumite chestii. Deci, cum interpretam?
De ce rata criminalitatii este atat de scazuta in Japonia, si totusi rata sinuciderilor este undeva in primele tari din lume, si prima in randul celor de sex masculin? Si cum poate fi o tara ca Norvegia, a carei rata a sinuciderilor este imediat dupa Romania, sa fie cea mai fericita tara din lume? Oare poate fi fericit un om care se sinucide, daca nu cumva o face ca Socrate, nu dintrun gest al disperarii ci dintr-un gest al iubirii si al altruismului? Mi-e greu sa fac leagatura intre astfel de variabile care nu sunt validate nici macar in interiorul lor. Cu atat mai putin sa gasesc ca venitul pe cap de locuitor este corelat in mod direct cu fericirea. Si ca pe baza acestor statistici, ar exista o tara mai fericita ca alta
Democratia de azi traieste intr-o singura sfera politica: cea a eficientei.
Am inceput cu concluzia de la postul anterior. E marea iluzie pe care o intalnesc de ceva timp atat in discursurile politicienilor cat si in "cautarea fericirii", mai putin metaforic, in filosofia de viata a celor mai multi numita foarte simplu si cu doi de c: Succes. E ca o paradigma sociala in care a fi eficient inseamna bunul cel mai de pret. In acest post o sa vedem cum mentalitatile influenteaza regimurile, sau regimurile democratice se rasfrange asupra mentalitatilor.
Adevarata "opozitie politica" nu are loc asa cum se crede, prin partide, unul de stanga altul de dreapta, unul la putere, celalalt in opozitie. Pentru ca toti alesii fac parte dintr-o categorie de oameni multumiti. Adevarata opozitie se legitimeaza la nivelul idealurilor. Pentru ca unii oameni au o relatie mai stransa cu obiectele, pe cand ceilalti au o relatie mult mult subiectiva. Unii gandesc in termeni de eficienta (individualistii) altii in termeni mai idealisti (comunistii). Ambele sisteme pot fi paguboase atunci cand sunt duse la extrema (cu siguranta nu mai avem nevoie de piramide, sau de o noua casa a Poporului. Insa fara un ideal nu se poate). Pe noi ne intereseaza ceea ce pare a fi o doctrina capitalista si anume: Eficienta.
De exemplu: Este eficient sa transformam un spatiu verde din capitala intr-un cartier rezidential? Si se iau in calcul numai acei indici economici. In retorica politica: Este eficient sa exploatam gazele de sisit, in conditiile in care pretul titeiului este in crestere, in conditiile in care suntem legati politic de Rusia printr-o conducta de gaze? Sigur ca nu mai trebuie sa raspund, ca au facut deja socoteala politicienii cu cat vor creste incasarile la PIB. Iar aceasta eficienta este impartasita de majoritatea. Majoritate care este garantul libertatilor individuale si ale democratiei. Bineinteles, ca vor fi si alte procente pentru care eficienta nu este un criteriu. Sunt cei care traiesc sa spunem "ideal". Nu, nu sunt comunistii.
In plan personal a avea succes inseamna a fi un om eficient. Iar acest succes este cuantificabil. Se masoara. Ba chiar se fac statistici si topuri ca sa se stabileasca "cele mai fericite tari din lume". Bineinteles ca norvegienii sau elvetienii sunt cei mai fericiti, caci aici primeaza "eficienta" si indicii economici. Succesul personal este cuantificabil prin excursii , mancaruri, haine, case, masini, etc. Sa nu intelegem gresit, toate aceste bunuri sunt bune. Aici nu fac o clasificare a valorilor, ci doar a doua tipuri de oameni. Pentru multi insa succesul nu starneste mari pasiuni. Ce inseamna sa ai succes? Inseamna sa ai ce manca, sa ai o familie, sa ai copii, sa imbatranesti, sa te intorci seara acasa. Am avut o viata implinita, spun ei. Sau, mi-am trait viata...
In urma protestelor din Turcia, priministrul Erdogan se intreba, pe buna dreptate, de ce nu sunt multumiti cei care protesteaza? Pentru ca pe cifre Turcia moderna sta mai bine ca oricand. In 5 ani a ajuns una dintre puterile emergente economic, printre primele 8 daca nu ma insel, cu un pib demn de invidiat, cu perspectiva de crestere si fara sa fie atinsa de criza economica. Unde sunt laurii acestui progres economic? De ce vor sa rastoarne tara tinerii (care sunt minoritari ca numar) pentru un parc neinsemnat? V-am dus spre un ideal, cel al capitalismlului si al eficientei, si iata ca voi va revoltati impotriva a ceea ce inseamna progres economic, pare a se intreba Erdogan.
Daca are un succes discursul lui, are pentru ca se adreseaza acelui electorat multumit si rational. E un discurs ce se bazeaza pe statistici, cuantificcabil, apara eficienta. Insa omul "nu traieste numai cu paine si apa". El are nevoie sa creada ca dincolo de obiect exista o esenta. Iar aceasta esenta nu poate fi nici cuantificata, nici masurata, nici predictibila. Asadar, sa se mire statisticienii, criminologii si oamenii politici cand dintr-un parc poate izbucni o adevarata schimbare sociala, o revolutie, o cadere a Bastiliei.
Societatile capitaliste, ca sa se poata legitima in continuare, nu trebuie sa mai conduca pentru majoirtate, pentru cei multumiti, chiar daca asta inseamna prin definitie "democratie". Noua democratie trebuie sa conduca pentru cei minoritari, pentru nemultumiti, caci numai acolo apare noul, revolutionarul si adevaratul progres care nu-i doar economic, ci mai degraba cultural. Ei trebuie sa asimileze toate fortele, fie ele distructive si sa nu-i mai numeasca intr-un final "teroristi". Caci, nimeni nu poate lupta impotriva schimbarilor. Un parinte care nu tine pasul cu schimbarile biologice ale copilului sau, il va pierde definitiv.
Un sondaj (Washington Post), arata ca 62% dintre americani apreciază că este important ca Guvernul
federal să ancheteze asupra unor eventuale ameninţări teroriste, chiar dacă
prin aceste operaţiuni aduce atingerea vieţii private.
Sondajul a venit in urma scandalului in care Edward, un tanar de 30 de ani care lucra in domeniul informaticii si spionajului pentru CIA a dezvaluit programul de supraveghere prin telefon si retelele de socializare dezvoltat de guvernul american. Adica, monitorizarea tuturor accelora care sunt suspectati de terorism. Simplu. Tastezi "terorism" si un buton rosu de panica semnalizeaza ca in cutare locatie a fost folosit in acest context cuvantul cutare.
Daca punem problema in termeni de legitimitate, e clar ca se incalca un drept fundamental, dreptul la o viata privata. Daca pun insa problema din perspectiva controlului social, si aici e clar, orice regim fie el si democratic isi controleaza mai mult sau mai putin cetatenii. Marea greseala a regimuirilor democratice e aceea ca pune semnul egal intre majoritate si democratie. 62% e o cifra multumitoare pentru autoritati. Pai da, ca doar Demo Kratos inseamna puterea celor multi. Insa cei multi nu sunt garantul democratiei, caci nu cei multi fac legile. Dintr-o perspectiva pragmatica, as putea spune ca frica dar si confortul unora a creat mereu adeziune la cultura dominanta. E o reteta care are succes si nu da gres nicidata.
John Kenneth in La republique des satisfaits (Seuil, 1993, p.12) observa acelasi lucru (evident) pe care l-am observat eu, si anume: "Ceea ce e cu adevarat nou in tarile capitaliste este ca multumirea puterii, cu convingerile care o inspira, este acum a celor multi, nu numai a catorva. Ea opereaza sub egida inatacabila a democratiei, chiar daca aceasta nu este democratia tuturor cetatenilor, dar a celor care, pentru a apara privilegiile lor economice si sociale, se duc efectiv la urne. Rezultatul este un stat care nu ia in seama realitatea si nevoile populatiei, ci doar opiniile celor satisfacuti, ce reprezinta majoritatea votantilor." op cit G. Gerorgiu
De ce totusi noi, Est-europenii, suntem atat de speriati de astfel de masuri care sunt luate pentru "protectia si siguranta cetateanului?" Pentru ca noi am avut un astfel de regim protectionist si atotstiutor. Inca mai avem memorie...Ne sperie tot ce inseamna control social, fie el sub pretextul unei cauze nobile. Noi stim cum e sa iti bata cineva in usa, la 12 noaptea si sa te bage in duba, fara prea multe dovezi, doar pe baza unor "declaratii". Si nu suntem prea departe de Turcia tara cu cei mai multi ziaristi inchisi, sau de fostul regim comunist..
In concluzie, politica economica pe termen scurt, dusa in favoarea celro "satisfacuti", va produce dezechilibre si instabilitate in mediul global. Trebuie ca guvernantii sa nu mai guverneze pentru cei multumiti, ci pentru cei nemultumiti. Sa nu se mai multumeasca cu majoritatea. Reorientarea politicilor spre obiective golbale pe termen scurt, pe o dezvoltare sustenabila, chiar daca factorul economic ar putea avea de suferit. Iata exemplul de azi si manifestarile din Turcia. Eficienta strict economica poate intra adesea in conflict cu alte valori sociale, etice, estetice, religioase si culturale. Democratia de azi traieste intr-o singura sfera politica: cea a eficientei, sau daca vreti a profitului.
Se tot vorbeste despre violenta in scoli cand mai apare cate un scandal de viol, corupere de minori, abuzuri sexuale sau batai intre fete sau baieti. Insa nu se vorbeste despre cea mai intalnita forma de violenta in scoli si anume: Violenta Simbolica. De obicei aceasta violenta se practica de la profesor la elev, de la elev-elev, dar sunt si cazuri (mai nou) cand profesorii au fost victime.
Mai intai ce e violenta simbolica? Orice agresiune, verbala sau nonverbala, de intimidare, care ingradeste libertatea de exprimare si da un sentiment de nesiguranta si insecuritate. Bineinteles, expresia poate fi folosita in multe contexte. Violenta simbolica e mai mult de natura psihologica. De exemplu, daca un parinte vine nervos acasa, pentru copil va fi perceputa ca o agresiune. Nu-i necesar sa fie abuzat fizic. Psihoterapeutii stiu mai bine, caci astfel de abuzuri ies la iveala prin traume mult mai tarziu. Pana la urma copiii sunt victimele violentei simbolice.
Violenta simbolica creaza o depedenta de autoritate. Profesorul cel mai exigent e considreat unanim ca fiind cel mai bun. Daca in ultima perioada mentalitatea s-a mai schimbat, in bine, chiar foarte mult, parintii au ramas cu nostalgia ca "nu se mai face scoala ca pe vremuri". Intr-un sondaj, profesorii nu erau nemultumiti de lefurile lor, majoritatea erau nostalgici dupa vremea in care erau recunoscuti si respectati ca profesori, pe strada, in piata, la ghiseu....E adevarat, stiu perioada in care aveau dreptul sa te puna cu genunchii pe coji de nuci. Oare la acea epoca se refera?
Violenta bruta e vizibila. Se poate filma, apare la stiri, pe cand violenta simbolica e una contagioasa si se transmite la nivelul psihicului prin atitudine negativista, prin lipsa de satisfactii, prin injosiri verbale, prin note chiar, prin simpatii, discriminari, atitudini. E un lung proces de socializare ce se intinde la liceu pe durata a patru ani, in clasele generale alti patru ani.
Ma intrebam daca e ceva patologic. Citind comentarii de pe forumuri si din mediul online, pe subiecte sociale si politica, observ o violenta simbolica enorma. In 90% din cazuri oamenii astia sunt autodistructivi. E adevarat ca educatia cere o anumita rigurozitate. Pe asta se bazeaza civilizatia: Sa cultivi spiritul. Sa scrii corect gramatical, da, e o riguare. Insa cand se trasforma un mijloc intr-un scop, atunci avem o problema. Sccriem frumos, caligrafic, in clasa intai, dar nu transformam caligrafia intr-un scop. Cum nici scoala nu poate fi un scop in sine.
Autoritatea, ca sa se legtimeze in fata schimbarilor sociale trebuie sa accepte noul. Daca exista un conflict intre generatii, intre vechi si nou, atunci el apare si din cauza unei mentalitati rigide. Se cunoaste rezistenta la nou a celor mai in varsta. Nimeni nu vrea sa puna sub semnul intrebarii o autoritate, care cu greu se formeaza intr-o cultura si nici experienta lor. In acest post vom vedea cum anumite culturi sunt inca patriarhale. Aceasta mentalitate nu doar ca se reflecta in cultura muncii, dar si in economie.
In momentul in care o autoritate devine inflexibila, nu acepta si noul, atunci apare o subcultura care in scurt timp poate rasturna valorile culturii de baza. Dupa parerea mea nu-i de preferat o evolutie in salturi, ci una organica daca se poate. O trecere de la o generatie la alta in cel mai natural mod. Cu alte cuvinte, sa se acorde suficienta credibilitate tinerilor, suficienta incredere incat sa poata fi angajati si fara 2,3 ani de experienta.
Aceasta problema nu se rezuma numai la cultura. Ci din statistici ea e aproape generala in mai multe tari din Europa. O cultura care nu mai isi asuma rolul de a implica tinerii e o cultura in declin. O tara care are cultura sa-si tina tinerii pe bancile facultatii pana la 25-26 de ani, fara sa-i implice in societate, e o tara care creaza o depedenta de Autoritate. O depedenta de stat atunci cand, dupa cum vedem din statistici, tinerii sunt prea putini implicati in structurile sociale. De ce? Poate ca nu se vrea. Poate ca tine de o cultura patriarhala, de o mentalitate invechita.
Tari ca Germania, Austria si Norvegia implica tinerii. Tari ca Italia, Spania, Romania, chiar UK dupa cum vedem in statistici, creaza o depedenta de o cultura patriarhala, caracterizata prindepedenta de asistenta sociala, boicotarea culturii de baza si chiar delicventa juvemila
Dependenta fata de familie, fata de Autoritate. Nu-i de mirare de ce inovatia se produce in tari ca Germania si mai putin in celelalte. Ca in tarile arabe: tinerii sunt implicati in viata politica tocmai pentru a crea aderenta la cultura de baza, ci nu disidenta. Un lucru inteligent, chiar daca sunt culturi definite patriarhal. De ce rata somajului pare normala ca medie, dar explodeaza in randul tinerilor sub 25 de ani in mai toate tarile? Din punct de vedere criminologic, implicare in societate duce la criminalitate scazuta. Am facut un studiu in care comparam rata criminalitatii si rata celor fara loc de munca. Aceste doua variabile erau strans corelate. A se vedea posturile de mai jos despre delicventa si criza economica. Cazul Greciei e prea evident ca sa mai poata fi comparat. In special, tinerii protesteaza, ei sunt "golanii", ei sunt "anarhistii"...
Acceasta traditie patriarhala NU e specifica popoarelor sudice. Ea tine de mentalitatea cu care se raporteaza unele popoare la munca si la tineri. Italia si Spania, rata somajului in randul tinerilor e mare si nu e corelata ne-aparat cu criza economica. Acelasi lucru era si inainte de criza (clik pe statisticile de mai sus). Putem sa comparam Suedia cu Norvegia. Tari vecine, cu o rata a somjajului nu prea mare, dar cand vine vorba de rata somajului in randul tinerilor sub 25 de ani, atunci Suedia e un exemplu de asa nu. De ce Norvegia reuseste sa ii implice pe cei tineri si Suedia nu in oferirea locurilor de munca? Sau Japonia. De ce Germania poate si UK nu?
Mihail Sebastian la 24 de ani, Emil Cioran publica la 21 de ani, Constantin Noica, Eliade cu romanul adolescentului miop, mai apoi Marin Preda tot de tanar intra in publictistia. Ma uit azi, care sunt tinerii care mai au o voce, si care nu au implinit varsta de 30 de ani? Iata reteta succesului interbelic. Dialogul si intelegerea, deschiderea spre nou si spre tineri nu e doar un moft. E o conditie pentru a o societate care sa evolueze organic, ci nu din revolutie in revolutie.
Comisarul Uniunii Europene spunea ca am salvat bancile cu 600 miliarde de euro, dar am pierdut o intreaga generatie de tineri Sursa Incont.ro. Unu din 2 tineri din Spania, Italia, Grecia, si 1 din 3 in mai multe tari nu lucreaza si nu au avut nici un job pana la varsta de 27 de ani. Ma intreb eu, cand mai au acesti tineri sansa sa devina specialisti? La 30 de ani? Cand o sa mai aibe experienta care se cere de 2, 3, 5 ani cand aplica la un job? E tragic si adevarat. Salvam banile, dar nu salvam oamenii, tinerii...adevaratul capital intelectual si economic e resursa umana.
Deschid facebook-ul si vad o poza cu niste vaci si cu mesajul fuckin'horses, coming over here, taking our jobs" . Mesajul se referea in mod implicit la romanii care nu fac diferenta intre carnea de cal si cea de vaca, dar vin sa le fure joburile britanicilor.
Intre Europa si America, cu un trecut eroic, dar care nu mai raspunde noilor provocari globale, britanicii nu mai stiu cine sunt. La televizor, la bbc abunda documentarele din al doilea razboi mondial. Ei refuza sa creada ca rolul lor firesc e in limita granitelor naturale, in Europa Unita. Ca vocea lor pe plan mondial nu se mai face auzita fara o Europa puternica. Ca PIB-ul lor a fost depasit de tari ca Brazilia, ca geopolitica se schimba si ca imperiile cresc si descresc. Ei traiesc inca nostalgia trecutului.
Care este totusi lucru bun pentru Romania? Aceasta discriminare nu poate fi decat buna pentru noi, ne facce constienti de identitatea noastra. Sper sa nu degenereze in fanatism si in extreme de dreapta sau de stanga. Rostul nostru este in Europa, dar nu ca cetateni de mana a doua. Ei ne spun ca suntem asa, noi stim ca suntem altfel. Si ne incapatanam sa fim altfel. Iata cum o idenditate se formeaza numai in raport cu celalalt. Stim si devenim tot mai mandrii de a fi romani. Pentru ca un popor acuzat pe nedrept nu poate sa nu isi formeze o identitate puternica. Asadar, nu va mai chinuiti sa schimbati perceptia oamenilor, fiecare are o limita si o masura cu care judeca. Spuneam candva ca noi nu trebuie sa dovedim nimic. Pentru ca noi stim suntem deja!
Deschid Yahoo Messenger si vad o stire: Spania se situează pe primul loc într-un clasament al celor mai nefericite tări din lume, realizat pe baza unor calcule făcute de un grup de economiști americani. Potrivit Bloomberg, astfel de calcule sunt făcute încă din anii `70, iar acest indicator reflectă suma ratei inflatiei și nivelul șomajului, care provoacă cetăteanului de rând o stare de nesigurantă. (Sursa Yahoo News)
Astfel de topuri apar periodic in presa. Nu stiu cine are interesu sa fac astfel de ierarhii. Cert este ca economistii se ocupa acum cu fericirea omului. Pana nu de mult fericirea ramanea in preocuparea bisericii, a marilor miscari spirituale si era definita de maestri spirituali, nematerialist, subiectiv. Astazi se reduce totul la economic. Ba inca poate fi masurabila. Bine, nu trebuie sa dovedesc absurditatea acestui TOP. E clar ca Spania nu-i cea mai nefericita tara din lume. E adevarat ca indicii economici au o legatura cu miscarile de prostest, ar trebui sa fie insa doar un indice din tot peisajul. Dar care e cea mai fericita tara din lume?
Daca iti pui intrebarea asta pe google, o sa iasa ba Danemarca, ba Norvegia, Suedia, ba Australia, ba Costa Rica, dupa alte surse Republica Dominicana. De fapt cine comanda astfel de topuri? Aceeasi oameni care comanda si topuri de "tari atractive pentru investitii". Depinde de interesul fiecaruia. Care sunt indicatorii? Nu prea mai ii spune nimeni. Dar cu siguranta ca e ceva ciudat aici in definirea fericirii. Tarile nordice se pare ca intra in top numai dupa unele criterii, pe cand cele sudice par a avea alte criterii. Daca e sa privim dupa numarul cazurilor de depresie, sau dupa numaru sinuciderilor, ce loc ar trebui sa ocupe tarile nordice? Cred ca unul codas.
Cam asa stau lucrurile cu toata manipularea asta mediatica. Depinde cum privesti lucrurile. Atat de mult se idealizeaza unele tari (lucru general valabil, italienii dau exemplu Uk-ul, englezii privesc la soarele din Spania) incat multi oameni cred ca fericirea se poate gasi intr-o anumita tara, intr-un anumit regim politic sau intr-o utopie ideologica. Si asa omul incepe sa caute un El Dorado care nu poate exista in afara lui niciodata. Eu care am calatorit stiu ca fericirea e acolo unde esti prezent. Ca cea mai fericita tara se afla in tine, in armonie cu natura, in pace si in bucuria lucrurilor mici. De vei trai in Norvegia, poate vei avea bani sa cumperi Soarele de pe litoralul Marii Negre cele cateva zile de concediu. Si poate vei fi fericit atunci.
Istoria Tiganilor e putin cam incerta. Nu se stie cu certitudine daca vin din India sau din Persia. Cert e ca vin din Orientul Indeparat, datorita grupei de sange B specifica acelor zone. Cu toate asta nu ii putem confunda cu Indienii si nici cu castele inferioare. Altfel nu mi-as explica prezenta tiganilor in india. Pe urmele tiganilor, Lacho Dorm (clik aici), un film artistic exceptional urmareste odiseea tiganilor pornind din India. Ei chiar si acolo au o cultura specific nomada care pare diferita de cultura bastinasilor indieni. Fapt care ii diferentiaza net de indieni. Dincolo de grupa de sange, cred ca urechea lor muzicala ii uneste pe toti. Altii spun ca au pornit din Iran (Persia) sau chiar din Egipt inspre orientul apropiat.
Cert este ca pe la anul 1000 tiganiii ajung in imperiul Bizantin. Unii spun ca ar fi fost o secta bizantina care practia izolationismul. Pe la 1400 sunt mentionati in Bulgaria de azi intr-un numar destul de mare. Ajung in regatul lui Sigismund pe la 1417, cu drept de libera circulatie iar 17 ani mai tarziu la portile Romei. Se zice ca VLAD TEPES ar fi adus 12.000 de oameni care arata ca niste egipteni. Nici varul sau din moldova nu se lasa mai prejos, Stefan Cel Mare aducand cam 17000 de tigani. In acelasi an, (1445) in Elevetia se dau primele legi antitiganesti. Au fost si regi mai buni care le-au acordat libera trecere, cum ar fi Sigismund. Cert este ca inversunarea antitiganeasca a fost mai mare in tarile asanumite occidentale. Se mit legi impotriva lor in Prusia, in Spania 1492 (O data cu primele pogroame antisemite), sunt declarati tradatori ai crestinatiatii, spioni turci si aducatori de ciuma. In Olanda sunt obligati sa paraseasca tara, in Britania este inrodua prima lege a izgonirii tiganilor in 1530.
Soarta tiganilor nu se deosebeste prea mult de ca a primilor crestini, si rareori de cea a evreilor "care l-au rastignit pe Hristos". In Praga anului 1541, dupa modelul imparatului roman Nero, tiganii sunt acuzati ca au dat foc orasului. Sunt vanati ca sobolanii, iar vanatorii recompensati. Capul bisericii, Papa Pius al V-lea, cel care ar fi trebuit sa fi un exemplu de binefacere, ordona expulzarea tiganilor de pe domeniile bisericii. Pe la 1600 cand El Greco il picta pe Iisus rastignit pe cruce pentru pacatele omenirii, legislatia spaniola permite populatiei sa se formeze divizii care sa ii vaneze pe tigani. In Britania lui Shakespeare, s-au saturat sa-i tot execute pe tigani, ca si portugalii, ii deporteaza in noile colonii.
Mai sarim cativa ani, ca altfel devine coplesitor, ca sa mai amintim de lucrurile bune. In 1782 Josef al Ungariei accepta scolarizarea tiganilor si participarea lor la serviciu religios. Prea mult bine nu am a spune, ca vine anul 1803, Napoleon interzice dreptul de rezidenta al tiganilor in Franta. Probabil ca de acolo li se trage francezilor si azi, aceasta oroare pentru tigani, ei cei mai civilizati dintre popoare. In contrast cu Domnitorul ALEXANDRU GHICA, care eliberasa toti tiganii din Tara Romaneasca. (Ca o paranteza, vine Madona sa dea lectii romanilor despre rasism, sigur nu a gresit tara? Poate ca trebuia sa se duca la Parlamentul European de pe langa Franta). In 1844 Bisericile Moldovei si Valahiei elibereaza toti robii tigani. Sclavia este abolita in Principatele Romane inainte de razboiul de Secesiune in America, unde sclavii au luptat pentru libertatile lor. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza recunoaste libertata totala a tiganilor in Principatele Unite, pe cand Canceloarul OTTO von Bismarck in 1865 da o circulara prin care interzice intrarea tiganilor in Germania.
Haideti sa luam iar o pauza si sa analizam putin in antiteza. Observ un decalaj moral enorm intre este si vest, intre occident si tarile astea din Euroap de Est. Dar de ce sa luam aceste nedreptati atat de personal? veti spune...Esti tu Tigan? Prin faptul ca suntem oameni, toti suntem tigani. Aici nu mai e vorba de a fi sau a nu fi intr-o categorie, ci e vorba de a depune marturie asupra umanitatii. Inseamna sa iei destinul celui care se jertfeste pentru binele oamenilor. Daca totusi nu sunteti stupefiati, si credeti ca doar tiganii pot fi victimele istoriei, si ca au provocat asta, atunci inseamna ca sunteti usor naivi. Doua cazuri mediatizate excesiv cu romani delicventi poate duce la nebunia maselor. Suntem mai evoluati azi a ieri? Haideti sa vedem atunci ce-a fost ieri si ce e azi.
In 1885 Statele Unite ale Americii ii forteaza pe tigani sa se intoarca in Europa. 1912 – Guvernul francez introduce obligativitatea "carnetului antropo-metric" pentru toti tiganii. Apoi ce urmeaza in perioada aproipiata razboiului mondial e deja istorie. 1938 – Între 12 si 18 iunie sute de tigani din Germania si Austria sunt prinsi, batuti si închisi, deportati la gramada cu evreii. Dupa Razboi, situatia pare ca se indreapta 1952 – Ia nastere Biserica evanghelica a tiganilor din Franta si Marea Britanie. Desi Cehoslovacia interzice prin lege nomadismul. 1971 – Delegati din 14 tari participa la primul Congres Mondial al Tiganilor, desfasurat în Anglia. 1986 – Uniunea Internationala a Rromilor devine membra a UNICEF.
In multe orase din Occident, tiganii erau avertizati prin imagini in care sunt biciuiti, ca nu au voie sa patrunda in orase. Am vazut ca puteau fi ucisi fara judecata. Tiganii erau vanati ca animalele in Austria pe la 1737, iar vanatorii erau si reompensati in functie de numarul trofeelor. In tarile scandinave, in 1560 se interziceau unele drepturi tiganilor cum ar fi inmormantarea, iar peste nu mult timp(1637) tiganii puteau fi ucisi fara nici o judecata. Daca in tarile romane dezrboirea are loc pe la 1856, Mihail Kogalniceanu, in tarile Scandinave decretul ramane pana in 1954, desi cazuse in desuetitudine. In al doilea Razboi Mondial au murit peste un milion de tigani si 6 mil de evrei.
Tinand cont de raportul deportarilor si mortilor dintre tigani si evrei, corect ar fi ca la 6 documentare despre antisemitism sa se dea unul cu privire la tigani.
Veti spune ca judec prin ochii uni om care s-a nascut sub declaratia "drepturilor omului". Nu, eu cred ca traiesc intr-o societat paradoxala. Cred ca "multiculturalismul" asa cum declara Angela Merkel prin 2010 a esuat. National Geografic da mai multe documentare despre eroii razboiului, Glamorizeaza, glazureaza razboiul, infractiunea, crima ca in filmele cu gangsteri. Marturii si documentare despre ce inseamna sa fii erou apar saptamanl in documentarele din BBC. Istoria e selectiva, cum bine observa si Neagu Djuvara. Din mai multe evenimente se asigura vizibilitatea unora in defavoarea altora. Istoria e o stiinta relativa. Consider ca omenirea nu poate invata nimic din istorie decat acele lucruri pe care vrea sa le invete si vrea sa le accepte. Dupa o mie de ani nu stiu cat de placut e sa accepti ca lucrurile astea s-ar putea intampla cu o normalitatea covarsitoare in zilele noastre.
In anul 2010, Parisul, simbolul civilizatiei, ii expediaza uitand ca e datoria Europei sa aibe grija de ei, ci nu o problema regionala a romanilor. Pentru simplu fapt ca sunt niste cersetori? Ca fura? Ce s-a intamplat? A facut putin scandal cateva ONG-uri, dar fara prea mare succes. Cati au iesit in strada? A, tiganii isi merita soarta. Dar uitam, ca tigani putem fi cu totii la un moment dat. Eu cred ca s-a creat un precedent in Istoria Uniunii Europene prin acele deportari. Ca si cum problema ar fi fost strict romaneasca, nu Europeana. Ca si cum tiganii, acest popor care s-a incapatanat sa fie altfel, ar fi fost numai al romanilor. Eu cred ca ar trebui sa mergem iar pe urmele din Lacho Dorm, sa vedem minunea unei culturi care a supravietuit mai bine de 1000 de ani in conditiile cele mai nefericite. E o minune care antropologilor le scapa, si o Istorie care pentru istorici inca e minunat de incerta. Uneori destinul lor se confunda pana la martiraj. De la John Hoyland a scris prima lucrare importanta în favoarea tiganilor si pan la canonizarea primului tigan din istoria Bisericii Catolice 1997, a fost o cale lunga.
Da, a fost mai intai de toate o strategie politica a lui Sarcozi de atragere a voturilor. E clar ca deportarea tiganilor nu a insemnat o eficacitate prea mare. Insa evenimentul e foarte important. Dar cum se iau deciziile politice atunci cand controlul maselor e din ce in ce mai mare? Prin atragerea voturilor. (S-a dovedit ca la presiunea mass-mediei, judecatorii sunt influentati in a aplica pedepse de doua ori mai aspre asupra delicventilor) Pe termen lung s-a degradat pincipiul drepturilor omului. Da, cateva sute de tigani deportati, mare lucru, veti spune. Insa nu e chiar asa. Un eveniment e important ca evenimentul de PR al Partidei Ceaiului din America. El lasa sa se inteleaga ca "se poate si asa" la presiunea maselor. Iar masele stim ca au nevoie mereu de un tap ispasitor, de capul lui Motoc sau de Baraba.
Daca se observa putin tonul nedreptatii in accest post, nu va inselati. Obiectiv nu am cum sa fiu. Tu nu esti tigan! Tu nu ai trait vremuri grele.. Nu esti nici evreu. Da, asa e. Dar prin faptul ca sunt om, am dreptul sa depun marturie. E o marturie personala pentru intelegerea celui diferit de noi. Poate ca aceasta cearta cu Istoria nu-i decat o frica patologica (a celor mai slabi de ingeri), dintr-o anxietate ca desi traim intr-o lume civilizata, ura de clasa, rasismul sunt la ele acasa intr-o Europa Unita. Sau poate complex de inferioritate. Romanii stiu despre ce vorbesc.
Spun asta, ca si Philip Zimbardo in Efectul Lucifer, ca sa stim si sa nu fim atrasi de euforia ca traim intr-o societate "a drepturilor". Aici este vorba de un realism social mai mult decat de o frica personala, am o viziune Machiavelica. Evreii se pare ca au invatat din istorie aceasta lectie machiavelica. Avand aceasta intelegere vom putea sa decidem la momentul potrivit de partea cui vrem sa fim. E un exercitiu minim de a distinge binele de rau, propaganda de adevar si de a pune omul mai presus de specie.
Nicolae Grigorescu Convoi cu prizonieri turci 1876
Omul politic trebuie sa-si asume mai mult ca oricare altu impamantenire. Avand impresia ca face istorie, ca poate schimba cursul lucrurilor, el traieste in imediat. El traieste pura realitate a faptelor si a statisticilor. El nu poate iesi din contingent si din inlantuirea faptelor. Traind in era multimilor, avem impresia ca si noi facem Istorie. Intre omul politic si omul spiritual mereu va exista o lupta contradictorie. Oricat am vrea sa conciliem aceste doua dimensiuni ale omului, nu vom reusi. Pe de alta parte, barbatul trebuie sa-si asume acest rol politic. Altfel cu greu isi va gasi implinirea, cum femeia se leaga de pamant prin nastere, asa barbatul se leaga de politic.
Politicul nu tine de abstract, de filozofie si de dezbateri publice cum s-a crezut. Politicul tine de actiune. Omul politic prin excelenta e razboinicul. Aceasta credinta ca omul face istorie e specifica gandirii noastre secularizate. Avand fortele tehnologiei, omul poate influenta natura, o poate aduce in avantajul lui...aceasta gandire pozitivista. Nu stim cine face Istoria. Daca oamenii politici, daca multimile, daca fortele inconstiente, daca intamplarile sau daca nu cumva chiar Dumnezeu. Istoria s-a dovedit a fi plina de insemnatate, dar si lipsita de insemnatate (Noica). Nu degeaba marii ganditori au fost meru prinsi intre aceasta dilema: a face politica si atunci te dedici imediatului, sau a face arta si atunci te dedici misterului. Ceea ce am observat e ca in fiecare arta exista neputinta politicului. Cu alte cuvinte, un regret, o nostalgie, o angoasa, un fel de pesimism ca omul e mic in fata Istoriei.
Dupa parerea mea, marea Arta trebuie sa iasa din sfera politicului si a socialului. Sa nu mai fie prinsa in tot felul de contexte. De-aia zic eu ca astazi nu mai exista "arta mare". Arta pop e politizata pana in maduva spinarii, suprarealismul era la origine socialist. Ma gandesc la dadaism ca el se voia lipsit de orice context. Nu imi dau seama acum de ce acest "scandal" nu a tinut mai mult. Poate ca ii lipsea un subiect care sa transceda. Apoi vine arta stradala, cu grafitti, cu manifeste, cu tot felu de ideologii. In vechiul Egipt arta era legata de Istorie. Numai Grecii au depasit aceasta dimensiune, prin ideea "frumosului dezinteresat".
In arta baroca nu exista ideologie. Chiar daca era o arta religioasa, dogma nu primeaza in arta. Un Iisus rastignit de Velasquez e pur si simplu o imagine Universala. I-l arati unui trib din Africa sau din Australia si intelege mai mult decat poate pricepe. Intelege mitul sacrificiului. Intelege pacatul (care e o tema universala a decaderii). Spre deosebire de arta de azi, Barocul nu avea doar un rol "moralizator". Se poate spune ca era propaganda catolicista. Ca religia detinea monopolul si dicta arta. Dar nimeni nu poate nega ca imaginea sacrificiului e generala si o intalnim la cele mai arhaice culturi. Cum ziceam in alte posturi, arta de azi e plina de imaginatie, dar lipsita de imaginar... E o arta politizata si mai putin spirituala. Iar arta dupa cum am aratat mai sus, trebuie sa tina de mister, nu de imediat.
In Grecia frumosul era un bun in sine dar si o idee in stil platonician. Asadar poate prin nuduri se poate depasi criza. Dar cu greu azi un nud care sa nu trimita la sexualitate. E adevart ca si Velasquez a pictat o serie de bufoni si imparati ca Philip al IV-lea. Si El Greco picta cardinali. Dar ce importanta are azi asta? Una istorica. Dateaza fapte. E legata de un nume Zurbara, Murillo. Alfel nu si-ar gasi locul in muzee. Numai arta spirituala mai poate trezi in noi vise pe care le credeam moarte. Ce imi spune azi un Napoleon pe cal pictat cu maestrie de Jacques-Louis David? Nu mai mult decat o poza in culori a abunicilor mei...
Iata dar la Grigorescu aceasta lupta intre Politic si artistic. El incearca sa nu politizeze arta. Chiar si atunci cand picteaza din spatele trupelor romanesti, el ii zugraveste pe luptatori cat si pe prinsii de razboi in aceeasi maniera: Exprima dezaprobu, faptul ca invinsul si invingatorul sunt la fel de necajiti. Exprima mizeria de ambele tabere, conditia umana. Nu este doar o arta eroica. Nu pot spune ca-i reuseste in cea mai mare masura, dar un mare artist ca Grigorescu nu putea sa nu ramana sincer cu arta. Nu-i o arta realista, ci una transfigurata. Nu-i un document de la 1876 al Indepedentei. Ci este o arta a degradarii umane. Albul acela care se murdareste, amestecat cu noroi. Nu e nimic din maretia protretului lui Napoleon in lupta de la Waterloo, nu-i nimic din propaganda lui Louis David.
Prin caracterul specific expresionismului, Grigorescu nu face altceva decat sa sugereze realitatea, sa exprima sentimentul pur asemeni unei poezii simboliste: "Copacii albi copacii negri,\ Decor de doliu funerar". Grigorescu nicidecum nu vrea sa numeasca realitatea. Refuza sa participe la "Istorie". E pur si simplu Arta Mare pe cate se poate in conditiile politice date. Grigorescu prin frig, prin zapada, prin spatele adus al ostasilor ne strecoara in suflet singuratatea. In fata mortii suntem singuri, iar un erou mort nu pretuieste mai mult decat un caine viu. Exprima o conditie generala si universala: degradarea umana. Cea mai joasa treapta a politicului: razboiul!
Eroarea generalizarii. Omul are nevoie sa traiasca din aproximari. Prin aceasta logica a generalizarii se atribuie intregului caracteristicile partii. Dupa parearea mea e un mit "stiintific" care e la moda azi in stiintele umaniste, imprumutat de la cele exacte (de la unicelulare la pluricelulare). Stiinta suprema in secolul nostru e Statistica. Eu care am lucrat cu statistici am vazut cat de greu pot fi interpretate. Cum sa gasesc o legatura intre parte si intreg? Eroare pe care am intalnit-o in cercetari criminologice de renume, la autori consacrati atunci cand au comparat statistici din tari diferite, insa fara sa tina cont de variabile diferite. Aceste generalizari sunt uneori benefice in cercetarea de marketing . Insa in istorie, in stiintele umaniste, in criminologie, generalizarea nu mai poate explica complexitatea lucrurilor. Eu nu vad o diferenta intre cunoasterea simtului comun si aceasta nevoie de a da legi generale in stiinte mai putin exacte cum sunt cele cu privire la om.
Variabilele istoriei. In ultimul secol istoricii nu s-au multumit doar cu faptele, caci ele nu spun mare lucru. Au inceput sa caute "cauzele si efectele". Imi aduc aminte de ora de istorie si de acel titlu "Cauzele si premisele primului razboi mondial". E adevarat ca istoria cere o interpretare, cel putin una imagologica. De aceea se scrie si rescrie mereu. Dar intre variabile exista o legatura atat de complexa, incat mi se pare ca istoria a devenit o stiinta oculta. Sa gasesti corelatii intre cresterea economica din perioada interbelica si numarul strainilor aflati in tara mi se pare putin ciudat. As putea sa gasesc tot atatea variabile care nu iau in considerare factorii externi, macroeonomici. Intre cresterea eonomica si numarul ratelor de pe lac. Sau ar trebui mai de graba sa incep prin revolutia industriala daca tot vreau sa ajung la cauze. Si nici atunci nu va fi suficient. Ar trebui sa cobor mai mult, in spiritul iluministilor ca sa vad premisele boomului economic. Statisticile nu spun nimic. Totul tine de interpretare.
Teoria etichetarii. In criminologie se numeste labeling theory si e strans corelata cu interactionismul simbolic, violenta simbolica, construct social. Teoria etichetarii considerea ca devianta nu e un act mosetenit, ci mai degraba o tendinta definita de cultura de baza a unei societati care priveste subculturile ca fiind deviante. Teoria are ca punct de pornire perceprea de sine si cum poate fi determinat comportamentul omului de aceasta perceptie. Este asocieata cu ideea ca gandurile noastre si perceptia de sine au un rol profetic in definirea noastra ca oameni. A fost validata stiintific prin diverse experimente. Ochii albasri impotriva ochilor caprui *citat in Philip Zimbardo*. Li s-a spus copiilor ca cei cu ochi albastri ar fi superiori. S-a dovedit ca cei cu ochi albastri au obtinut note mai mari la cursuri decat ceilalti. Exermentul s-a inversat. Li s-a spus ca a fost o eroare, si ca de fapt cei cu ochi caprui sunt superiori. Efectul? Cei cu ochi caprui au obtinut note mult mai bune. Nici nu mai vreau sa amintesc de efectul mass-mediei in crearea perceptiei de sine a romanilor.
Cuvintele atrag realul. Spune-i copilului tau ca nu e bun de nimic, inhiba-i orice initiativa, nu-l lasa sa incerce lucruri noi, fii cu ochii pe el, fa din el un copil cuminte si ascultator care sa nu incalce regulile, si ai sa vezi ca ii vei rapi orice imaginatie, orice putere creativa si orice incredere in viitor. Cum se aplica aceasta teorie la scala generala? Cum se aplica aceasta teorie Romaniei de azi? Spune-le romanilor ca ei nu sunt ca nemtii. Spune-le romanilor ca ei nu se pot guverna singuri. Da-le si exemple din istorie. Cumanii (Djuvara) au venit si ne-au cucerit. In perioada interbelica 55% dintre oamenii de afaceri erau straini(Lucian Boia), spune-le ca nu se pot guverna singuri. Si asa este, nu se vor putea guverna singuri. Spune-le ca "noi romanii suntem asa" si asa vom fi mereu ca aici e vorba de psihologia maselor. Spune-le ca asa am fost, ca asta e "specifiul nostru". De fapt, vor sa inlocuiasca niste mituri vechi cu altele noi. In aceasta generalizare in care intra "romanii" se vrea o imagine de asamblu. Dar sub masca obiectivitatii, oamenii intelectuali, istoricii, tind spre o generalizare paguboasa.
Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldavie face o caracterizare dura, dar mult ma adevarata decat cea propusa de intelctualitatea de azi. Ea e valabila cu atat mai mult cu cat e contradictorie. Se afla intr-un raport de si-si, nu de sau sau. Romanul e si las e si harnic. Moldoveanul crede ca are calul cel mai tare si ca el nimeni altul. Se entuziasmeaza repede. Porneste cu multa incredere in lupta. Uneori ba ii lauda, ba ii blameaza. De ce oare? Pentru ca nu exista un determinism istoric. Pentru ca posbilitatile fiintarii raman infinite. Omul poate fi orice, si de ce nu si romanul? Eu cred insa ca o astfel de voce "obiectiva" nu poate fi in interesul nostru. Caci nu cu realitatea se construieste o tara. Pasoptistii daca au inventat o istorie, au facut-o pentru ca era necesara o astfel de istorie.
Omul e si bun e si rau. Pe mine nu ma intereseaza interpretarea faptelor. Ele se inscriu intr-un adevar dublu. A fost si revolutie a fost si lovitura de stat. Mereu cred in acest adevar care nu poate fi separat prin sau sau. Dar ce importanta are "adevarul"? Nimeni nu poate cunoaste adevarul. Prin istorie se propune nu mai mult decat un proces de impacare cu trecutul ca intr-o psihanaliza, numai ca e la nivelul unei natiuni. Romania isi tot face psihanaliza, procesul de constiinta. Dar o istorie trebuie sa priveasca si partea plina a paharului. De ce nu vrem sa acceptam si lucrurile bune? O analiza nu trebuie sa fie in raport de sau sau ci de si si. Analiza lui Dimitrie Cantemir e cu atat mai adevarata cu cat e contradictorie, pentru ca se afla in raport de si si. Romanul e si viteaz e si las. Un intelectual sincer, care a inteles ca a fi obiectiv nu-i tot una cu a fi sincer, prins intre dragostea de adevar si dragostea de tara.
Lucian Boia, in cartea sa, De ce e Romania altfel? incearca sa desfinteze unele mituri prin alte mituri. Se insista prea mult pe "specificul national". Mereu intalnesc apelativul asta" romanii". Ca si cum spunand ei, romanii, esti ceva mai obiectiv. Oarecum "tu impresonal" te afli in afara problemei cand spui "romanii". Tu esti, ca istoric, detasat. Tu nu ai cum sa faci parte din aceasta categorie. Romanii au dat buzna in magazine. Romanii sunt consumeristi. Romanii sunt un popor ospitalier. Romanii si-au petrecut vacanta la munte (majoritatea au dormit de anul nou). Cand se vorbeste de lucrurile bune, de geniul politic al romanului, de realizarile sale istorice, se minimalizeaza oarecum aceasta importanta prin conjuncturi. Ca de fapt unitatea limbii romane in 3 regiuni diferite mai bine de o mie de ani e tot un mit. Atunci sa se studieze Unificarea Italiei de la 1860 si dialectul napoletan. Un alt mit produs pe criterii personale de acelasi om de istorie: Echipa Nationala a Romaniei cand are avantaj pe tabela nu pastreaza scorul. Rezultatul? Asa sunt romanii! Se aplica intregului o categorie strict personala. Mitologie! Nici macar antropologie nu se poate numi.
.jpg)
