Photo D.M. British Museum 2012 I.
Democratia de azi traieste intr-o singura sfera politica: cea a eficientei.
Am inceput cu concluzia de la postul anterior. E marea iluzie pe care o intalnesc de ceva timp atat in discursurile politicienilor cat si in "cautarea fericirii", mai putin metaforic, in filosofia de viata a celor mai multi numita foarte simplu si cu doi de c: Succes. E ca o paradigma sociala in care a fi eficient inseamna bunul cel mai de pret. In acest post o sa vedem cum mentalitatile influenteaza regimurile, sau regimurile democratice se rasfrange asupra mentalitatilor.
Adevarata "opozitie politica" nu are loc asa cum se crede, prin partide, unul de stanga altul de dreapta, unul la putere, celalalt in opozitie. Pentru ca toti alesii fac parte dintr-o categorie de oameni multumiti. Adevarata opozitie se legitimeaza la nivelul idealurilor. Pentru ca unii oameni au o relatie mai stransa cu obiectele, pe cand ceilalti au o relatie mult mult subiectiva. Unii gandesc in termeni de eficienta (individualistii) altii in termeni mai idealisti (comunistii). Ambele sisteme pot fi paguboase atunci cand sunt duse la extrema (cu siguranta nu mai avem nevoie de piramide, sau de o noua casa a Poporului. Insa fara un ideal nu se poate). Pe noi ne intereseaza ceea ce pare a fi o doctrina capitalista si anume: Eficienta.
De exemplu: Este eficient sa transformam un spatiu verde din capitala intr-un cartier rezidential? Si se iau in calcul numai acei indici economici. In retorica politica: Este eficient sa exploatam gazele de sisit, in conditiile in care pretul titeiului este in crestere, in conditiile in care suntem legati politic de Rusia printr-o conducta de gaze? Sigur ca nu mai trebuie sa raspund, ca au facut deja socoteala politicienii cu cat vor creste incasarile la PIB. Iar aceasta eficienta este impartasita de majoritatea. Majoritate care este garantul libertatilor individuale si ale democratiei. Bineinteles, ca vor fi si alte procente pentru care eficienta nu este un criteriu. Sunt cei care traiesc sa spunem "ideal". Nu, nu sunt comunistii.
In plan personal a avea succes inseamna a fi un om eficient. Iar acest succes este cuantificabil. Se masoara. Ba chiar se fac statistici si topuri ca sa se stabileasca "cele mai fericite tari din lume". Bineinteles ca norvegienii sau elvetienii sunt cei mai fericiti, caci aici primeaza "eficienta" si indicii economici. Succesul personal este cuantificabil prin excursii , mancaruri, haine, case, masini, etc. Sa nu intelegem gresit, toate aceste bunuri sunt bune. Aici nu fac o clasificare a valorilor, ci doar a doua tipuri de oameni. Pentru multi insa succesul nu starneste mari pasiuni. Ce inseamna sa ai succes? Inseamna sa ai ce manca, sa ai o familie, sa ai copii, sa imbatranesti, sa te intorci seara acasa. Am avut o viata implinita, spun ei. Sau, mi-am trait viata...
In urma protestelor din Turcia, priministrul Erdogan se intreba, pe buna dreptate, de ce nu sunt multumiti cei care protesteaza? Pentru ca pe cifre Turcia moderna sta mai bine ca oricand. In 5 ani a ajuns una dintre puterile emergente economic, printre primele 8 daca nu ma insel, cu un pib demn de invidiat, cu perspectiva de crestere si fara sa fie atinsa de criza economica. Unde sunt laurii acestui progres economic? De ce vor sa rastoarne tara tinerii (care sunt minoritari ca numar) pentru un parc neinsemnat? V-am dus spre un ideal, cel al capitalismlului si al eficientei, si iata ca voi va revoltati impotriva a ceea ce inseamna progres economic, pare a se intreba Erdogan.
Daca are un succes discursul lui, are pentru ca se adreseaza acelui electorat multumit si rational. E un discurs ce se bazeaza pe statistici, cuantificcabil, apara eficienta. Insa omul "nu traieste numai cu paine si apa". El are nevoie sa creada ca dincolo de obiect exista o esenta. Iar aceasta esenta nu poate fi nici cuantificata, nici masurata, nici predictibila. Asadar, sa se mire statisticienii, criminologii si oamenii politici cand dintr-un parc poate izbucni o adevarata schimbare sociala, o revolutie, o cadere a Bastiliei.
Societatile capitaliste, ca sa se poata legitima in continuare, nu trebuie sa mai conduca pentru majoirtate, pentru cei multumiti, chiar daca asta inseamna prin definitie "democratie". Noua democratie trebuie sa conduca pentru cei minoritari, pentru nemultumiti, caci numai acolo apare noul, revolutionarul si adevaratul progres care nu-i doar economic, ci mai degraba cultural. Ei trebuie sa asimileze toate fortele, fie ele distructive si sa nu-i mai numeasca intr-un final "teroristi". Caci, nimeni nu poate lupta impotriva schimbarilor. Un parinte care nu tine pasul cu schimbarile biologice ale copilului sau, il va pierde definitiv.
No comments:
Post a Comment