duminică, 24 martie 2013

vineri, 22 martie 2013

Despre mentalitati. Cultura muncii.


Autoritatea, ca sa se legtimeze in fata schimbarilor sociale trebuie sa accepte noul. Daca exista un conflict intre generatii, intre vechi si nou, atunci el apare si din cauza unei mentalitati rigide. Se cunoaste rezistenta la nou a celor mai in varsta. Nimeni nu vrea sa puna sub semnul intrebarii o autoritate, care cu greu se formeaza intr-o cultura si nici experienta lor. In acest post vom vedea cum anumite culturi sunt inca patriarhale. Aceasta mentalitate nu doar ca se reflecta in cultura muncii, dar si in economie.

In momentul in care o autoritate devine inflexibila, nu acepta si noul, atunci apare o subcultura care in scurt timp poate rasturna valorile culturii de baza. Dupa parerea mea nu-i de preferat o evolutie in salturi, ci una organica daca se poate. O trecere de la o generatie la alta in cel mai natural mod. Cu alte cuvinte, sa se acorde suficienta credibilitate tinerilor, suficienta incredere incat sa poata fi angajati si fara 2,3 ani de experienta.

Aceasta problema nu se rezuma numai la cultura. Ci din statistici ea e aproape generala in mai multe tari din Europa. O cultura care nu mai isi asuma rolul de a implica tinerii e o cultura in declin. O tara care are cultura sa-si tina tinerii pe bancile facultatii pana la 25-26 de ani, fara sa-i implice in societate, e o tara care creaza o depedenta de Autoritate. O depedenta de stat atunci cand, dupa cum vedem din statistici, tinerii sunt prea putini implicati in structurile sociale. De ce? Poate ca nu se vrea. Poate ca tine de o cultura patriarhala, de o mentalitate invechita.

Tari ca Germania, Austria si Norvegia implica tinerii. Tari ca Italia, Spania, Romania, chiar UK dupa cum vedem in statistici, creaza o depedenta de o cultura patriarhala, caracterizata prindepedenta de asistenta sociala, boicotarea culturii de baza si chiar delicventa juvemila Dependenta fata de familie, fata de Autoritate. Nu-i de mirare de ce inovatia se produce in tari ca Germania si mai putin in celelalte. Ca in tarile arabe: tinerii sunt implicati in viata politica tocmai pentru a crea aderenta la cultura de baza, ci nu disidenta. Un lucru inteligent, chiar daca sunt culturi definite patriarhal.

De ce rata somajului pare normala ca medie, dar explodeaza in randul tinerilor sub 25 de ani in mai toate tarile? Din punct de vedere criminologic, implicare in societate duce la criminalitate scazuta. Am facut un studiu in care comparam rata criminalitatii si rata celor fara loc de munca. Aceste doua variabile erau strans corelate. A se vedea posturile de mai jos despre delicventa si criza economica. Cazul Greciei e prea evident ca sa mai poata fi comparat. In special, tinerii protesteaza, ei sunt "golanii", ei sunt "anarhistii"...

Acceasta traditie patriarhala NU e specifica popoarelor sudice. Ea tine de mentalitatea cu care se raporteaza unele popoare la munca si la tineri. Italia si Spania, rata somajului in randul tinerilor e mare si nu e corelata ne-aparat cu criza economica. Acelasi lucru era si inainte de criza (clik pe statisticile de mai sus). Putem sa comparam Suedia cu Norvegia.  Tari vecine, cu o rata a somjajului nu prea mare, dar cand vine vorba de rata somajului in randul tinerilor sub 25 de ani, atunci Suedia e un exemplu de asa nu. De ce Norvegia reuseste sa ii implice pe cei tineri si Suedia nu in oferirea locurilor de munca? Sau Japonia. De ce Germania poate si UK nu?


Mihail Sebastian la 24 de ani, Emil Cioran publica la 21 de ani, Constantin Noica, Eliade cu romanul adolescentului miop, mai apoi Marin Preda tot de tanar intra in publictistia. Ma uit azi, care sunt tinerii care mai au o voce, si care nu au implinit varsta de 30 de ani? Iata reteta succesului interbelic. Dialogul si intelegerea, deschiderea spre nou si spre tineri nu e doar un moft. E o conditie pentru a o societate care sa evolueze organic, ci nu din revolutie in revolutie.

Comisarul Uniunii Europene spunea ca am salvat bancile cu 600 miliarde de euro, dar am pierdut o intreaga generatie de tineri Sursa Incont.ro. Unu din 2 tineri din Spania, Italia, Grecia, si 1 din 3 in mai multe tari nu lucreaza si nu au avut nici un job pana la varsta de 27 de ani. Ma intreb eu, cand mai au acesti tineri sansa sa devina specialisti? La 30 de ani? Cand o sa mai aibe experienta care se cere de 2, 3, 5 ani cand aplica la un job? E tragic si adevarat. Salvam banile, dar nu salvam oamenii, tinerii...adevaratul capital intelectual si economic e resursa umana.