1.Miscarile sunt supuse logicii, adica formei. Piesele nu pot actiona totusi in afara tablei de sah. Tabla devine astfel un spatiu prin care forma face posibila gandirea.
2.Pentru ca nu putem intelege spatiul infinit a posteriori (caci nimeni nu poate face experienta infinitului), putem ajunge la spatiul infinit numai a priori. Gandim infinitul.
3.Din moment ce piesele nu pot gandi in afara tablei de sah, spatiul lor de manevra este infinit (ele nu pot gandi limita data de spatiul tablei). Piesele care au ajuns pe marginea tablei pentru ca au fost eliminate nu se afla nici in afara jocului nici in joc. De fapt ele exista ca principiu necesar al Umbrei (ele sunt antiteza care face posibil realitatea tezei). Un pion negru va avea echivalentul unui pion alb, chiar daca el nu se afla in joc. Pionul ramas pe tabla contine in sine pionul eliminat. Nu il anuleza. Il integreaza in sine prin sinteza.
[Sa nu facem greseala sa gandim ontologic si sa dam regelui o forma sau alta de constiinta carteziana: gandesc deci exist! Nu, regele nu ia seama de faptul ca exista. Nu este o constiinta. E o prezenta. Ca altfel transformam totul intr-o alegorie. Ci nu mai vorbim de metafizica jocului de sah ci de altceva].
Sa luam un caz concret. Pionul. El este in spatiul finit pana se va transforma in altceva sau pana va intra intr-o relatie. El se misca de la A2 la A3.....A8 pana va fi promovat . Dar daca luam regele, el se misca intr-un spatiu infinit. Chiar daca acest spatiu este determinat de limitele tablei. Pentru ca el se poate misca de la A1 la A2 si inapoi intr-un numar infinit de mutari (el intra in relatie cu Umbra lui). Si niciodata nu va fi acelasi joc (spatiu) caci el se afla in devenire (hegelian) din moment ce piesele se reaseaza pe tabla in functie de mutarea lui. Exista cu totul alt spatiu relational.
Sa ne imaginam ca noi oamenii am dat jocului de sah o atitudine agresiva. Noi am impus aceasta premisa ca trebuie sa cucerim si sa anulam oponentul, ca trebuie sa ajungem la ultima piesa, Regele. Dar daca nu am face nici o proiectie, daca niste copii care s-ar juca sah nu ar fi invatati ca piesele se pot elimina, atunci jocul ar putea sa continue in acest spatiu infinit. Pentru ca la fel ca si timpul, el are o dimensiune relationala.
Dar daca admitem insa ca jocul de sah are propria lui logica, pe care nu noi o dam, atunci totul se schimba. Si trebuie sa admitem aceasta premisa a priori, pentru ca la acest moment noi nu stim nimic despre regulile jocului de sah. Stim doar ca exista un Rege pe o suprafata (spatiul) si mai stim ca el este in miscare dialectica ce palpaie ca o lumina intre negru si alb (timpul). Stim ca este o entitate, conform dialecticii hegeliene, dar nu stim cum exista si de ce. Asta e alta problema. Stim ca trebuie sa preexiste o dispozitie pentru aceste forme ale gandirii (aperceptia lui kant) sau intuitia, adica reprezentarea care poate fi data anterior oricarei gandiri (arhetipul lui Jung). Dar nu stim de ce sahul va alege sa se supuna regulilor logice ale gandirii formale. Este posibil ca aceste reguli sa fie data de o intuitie a priori, de ceva ce face ca lucrurile sa existe mai degraba decat sa nu existe. Cu alte cuvinte, pentru a nu se anula pe sine, Regele are nevoie de o Umbra. Acest principiu este tot mai evident in fizica cuantica prin particularitatile electronului.
Gravitatia dintre Rege si Umbra lui face posibil ca piesele sa nu se indeparteaza unele de altele si sa se piarda in spatiul infinit. Cu alte cuvinte, piesele sunt tinute impreuna de regula care precede relatiile dintre piese, care sunt relatii de cauzalitate. Stim bine ca cei doi Regi nu se pot apropia prea mult unul de altul, deci exista o forta de respingere. Si unde exista o forta de respingere exista si o forta gravitationala. Regele si Umbra putem spune ca sunt unul si multiplul lui, din moment ce fac parte din acelasi camp de atractie ++ . In jurul acestui nucleu graviteaza toate celelalte piese care trebuie sa aiba polii negati in raport cu Regele si Umbra lui. Un pion alb cu un pion negru au poli opusi. Ei se elimina reciproc. Asa cum pot elimina oricare alta piesa mai putin Regele. Nici macar Newton nu sustine ca Gravitatea este cauza dintre lucruri, ci ca legile gravitatiei sunt reguli dupa care opereaza cauza. Nu avem acces la cauze. Vedem insa doar efectul lor pe tabla de sah. Forta gravitationala dintre piese nu poate fi explicata decat prin aceasta cauzalitate intre piese. Prin ceea ce am denumit ca fiind Sinteza.
No comments:
Post a Comment