...in lucru
Timpul nu mai pleaca de la t2 spre t1. Numai perceptia noastra si constructia argumentativa pleaca de la un arbitrar t1 ( Regele si Umbra lui) spre asezarea pieselor pe tabla. Dar timpul trebuie inteles asa cum zice Remus, in dimensiunea relationala. Depasind astfel problema timpurilor verbale, atunci argumentul kantian conform caruia putem pleca regresiv de la concluzie (care ne este data a priori) la premise este perfect valida. Jocul nu mai este o sageata de la viitor spre trecut. Ci este o dimensiune relationala. Asa ca argumentul regresiv care pleaca de la concluzia a priori la inlantuirea de premise, este cat se poate de valid. Se evita astfel paradoxul timpurilor verbale.
Fiind o dimensiune relațională, timpul ar trebui să fie adecvat mișcării, deci măsura intre mutări. Și ocolim problema timpurilor verbale care afectează percepția asupra timpului. Iar dacă sunt, miscarile sunt aproape infinite, timpul tinde si el spre infit. Remus Si sunt posibile miscarile fara o cauza prima, pentru ca nu este posibil a fi fara a deveni, conform dialecticii hegeliene. Starea de remiza nu este posibila! Este doar o stare ideala spre care tindem. O stare a priori de care suntem siguri, dar pe care nu o putem atinge niciodata. ...
No comments:
Post a Comment