Cum stii care regula/idee este adecvata la realitatea? Cum ajugi la sinteza?...de la regula la forma, daca nu prin o realitate subiectiva?
Se pune intrebarea, cum stim care forma este adecvata la realitate? Cu alte cuvinte, de ce o forma si nu alta? Un cal sare doua patratele apoi se abate la stanga sau la dreapta. Un nebun alege diagonala. In acelasi timp nu poate exista un nebun si un cal cu acelasi caracteristici si aceeasi forma, chiar daca spatiul lor se intersecteaza. Chiar daca regina foloseste ca si nebunul diagonala, ea este totusi Regina. Nu este o combinatie intre nebun si tura, desi teoretic detine ambele caracteristici. Desi in aparenta se misca atat in diagonala cat si in lateral. Dar niciodat nu va putea sari peste piese cum face tura in rocada. Iar nebunul foloseste ori culoarea alb ori culoarea negru. Altfel, ar fi trebuit ca regina sa arate ca un minotaur din mitologia greaca. Un turn cu cap de nebun. Cum se adecveaza totusi necesitatea miscarilor la forma cea mai adecvata? Si cum este posibil sa se diferentieze de celelalte forme, chiar daca le contine, chiar daca toate formele pornesc de la principiul dialectic?
Daca nu ar exista o adecvare la forma, atunci nu ar exista nici fenomenul. Pentru ca el nu ar avea nici o caracteristica dupa care ar putea sa se diferentieze de materia amorfa, de masa latenta a nonexistentei. Sa ne imaginam ca Regina s-a lovit de prea multe ori in incercarile ei de turn si de nebun. Si probabil ca la origini, nimic nu era diferentiat. Dar s-a impus o evolutie, nu de la simplu la complex, ci de la o forma amorfa la o forma diferentiata. Astfel printr-o dialectica atat interioara cat si exterioara, regina si-a capatat propria ei identitate in raport cu celelalte piese. Cu cat o forma este mai diferentiata cu atat ne apare in complexitatea ei ca altceva distinct de celalte forme. Este o diferentiere empirica, care provine din ciocnirea dintre forme, dintre piese.
Problema pe care vom incerca sa o rezolvam aici este aceasta: cum putem trece de la o regula a priori la o cunoastere empirica a fenomenelor, adica la o regula interioara? Si aici avem nevoie de o premisa a priori, care sa acordeze forma cu realitatea. Daca Regele este cand negru, cand alb, tura cand tura cand nebun, atunci niciodata nu vom putea face saltul ontologic de la regula la forma si fenomen. Sigur ca aceasta dialectica intre alb si negru, intre tura si nebun a avut loc candva dupa o regula a priori. Care ramane ascunsa in natura formei si care nu mai are nici o valoare o data ce forma se diferentiaza. Trebuie sa fie o ordine in lumea empirica a pieselor, altfel ar fi imposibla dezvoltarea asocierilor libere. Iar aceasta ordine provine dintr-o regula a priori care face posibil jocul. (Principiul entropic in fizica. de vazut: a brief history of time hokeys: intr-u spatiu infinit in timp, o inteligenta apare numai intr-un spatiu finit in timp din univers). Este imperios necesar ca experienta sa reproduca forme in acord cu regula.
Sa ne imaginam o tabla de sah pe care o uitam pe masa din salon. Piesele surprinse in pozitia de mijloc a jocului, pentru ca in graba ne-am uitat pe fereastra si am vazut sfarsitul civilizatiei noastre. Si aceste piese ramase incremenite in timp, daca Universul va indeplini toate conditiile posibile in miliarde si miliarde de ani vor ajunge sa aiba constiinta jocului pentru ca vor intra in relatii unele cu altele. Si chiar daca de pe tabla va lipsi un pion de o culoare anume, sau o regina, ele vor crea forma care este adecvata la principiul sintezei, dintr-o necesitate empirica. Iata cum forma se acordeaza cu realitatea subiectiva a jocului, cu ceea ce denumim experienta. Si nici nu are nevoie de materialitate, ci doar o constiinta care sa poata face jocul posibil. El ar putea sa exista prea bine in programul unui soft. Caci daca nu ar fi existat o regula a priori, atunci jocul nu ar fi fost posibil in niciuna din Lumile posibile.
Kant p101a110 : In sinteza reproducerii in imaginatie Kant spune ca (Hume habitate ale asocierii)
Argumentul
Vom demostra ca exista o ordine obiectiva intre evenimente, si orice se intampla intre piese, presupune ceva ce urmeaza in acord cu o regula a priori.
Premisele
1 Toate piesele de pe tabla formeaza un intreg (premisa)
2. Singurul mod prin care piesele fac parte din acelasi joc ca intreg (si nu din alt univers) este acela prin care intra in relatie de cauzalitate si diferentiere prin aceea ca reproduce jocul in imaginatie in acord cu o regula a priori. [Aici raspundem la intrebarea, cum poate o multime de reprezentari sa faca parte dintr-un intreg]?
3. Imaginatia in acord cu regula a priori (regula cadru) este indepedenta de proiectia noastra asupra jocului sau a formei pieselor. Regula posteriori se naste din necesitate si din ciocnirea intre piese ca regula interioar a jocului. [Regula de baza sta doar ca patern pentru regula interioara a jocului care este subiectiva, relatiile dintre piese].
4 Sinteza se naste din aceasta dialectia intre teza si antiteza, intre reproducerea jocului in imaginatie in acord cu o regula cadru si necesitatea de conectii intre piese in urma negocierii dintre piese.
5. Daca toate piesele de pe tabla formeaza un singur joc, atunci mutarile urmeaza o ordine obiectiva si necesara, o secventa temporala data de relatiile dintre piese.
6. Tabla de sah formeaza o ordine in suma reprezentarilor fiecarei piese, prin care putem spune ca exista o regula interioara intre secventa mutarilor.
7 Ca sa fie posibil in dimensiunea lui spatiala si temporala, jocul se creaza si se auleaza mereu si mereu conform Regelui si Umbrei sale, conform principiului sintezei.
p= unitatea pieselor ca intreg
q=reproducerea jocului in acord cu regula a priori
r=obiectivitatea
s=Regele ca forma a sintezei ca necesitatea dintre piese.
pasul 1 p
pasul 2 daca p atunci q
pasul 3 r=s
pasul 4 daca q atunci s
pasul 5 daca p atunci r
pasul 6 r
NOTE!! Nu te duce chiar unde vrei tu (ratiunea). Te duce (in matematica de exemplu) la realitatea pe care ai gandit-o ca e posibila. Nu la orice realitate. Asa si cu arta. Nu orice obiect devine arta, ci numai acel obiect care poate fi in acord cu realitata subiectiva.NU, doar cu acea ratiune care se preteaza la realitatea vremii. Adaug diferenta dintre idealismul lui Kant care nu exclude realitatea si idealismul lui Barkley care este miraj, lumea ca vis.
No comments:
Post a Comment