Istorie si Utopii politice

E o problema care ma framanta de ceva vreme. Ce e vis si ce e realitate in Teoriile politice? Este capitalismul mai putin utopic decat socialismul? Unii spun da, ca el tine cont de Nautra Umana. Am scris un post in care explicam cum functioneaza raportul de forte in stupul de albine, cum Natura se regleaza de la sine in perioadele de criza, sau dispare. Dar omul nu e numai Natura. El a visat mereu o societate perfecta. Sau cel putin una mai buna. Omul a avut nazuinte mari, a construit piramide si a cucerit Luna. Omul e animalul cel mai putin pragmatic, mai ales cand se duce la cumparaturi. 

Jung, daca nu ma insel, spune ca omul are tendinta de a isi conserva energia. Poate ca asa se explica progresul tehnologic, care de fapt inseamna mai multa energie conservata. Insa tot omul o risipeste inutil in proiecte utopice. Din punct de vedere economic, aselenizarea a fost o inutilitate. Dar ce importanta imagologica avea in perioada Razboiului Rece? La fel de mare ca brandul Coca-Cola. Accolo avea loc razboiul ideologi a doua mari utopii, a doua mari vise de veacuri. Simbolurile uneia au invins simbolurile celeilalte, fericire individualista vs fericire colectiva.

Daca ne uitam in urma, toate marile Teorii Politicie au inceput prin a fi Utopice. Pentru Platon, care si-a batut atat de mult capul cu acest raport de forte,  societatea trebuia sa fie condusa de Regi filosofi. Insa tot el a sesizat aceasta utopie. Deoarece, oricat de Luminat ar fi conducatorul, el nu va putea sa le explice multimilor lumea ideilor. Cu alte cuvinte, oricat de multe intentii bune ar avea un conducator, admitand ca sunt realiste, ele nu vor putea raspunde maselor. Atunci, el trebuie sa se coboare in pestera si sa ramana in Lumea Umbrelor, ci nu in Lumea Ideilor, adica in lumea Soarelui. In asta consta mitul Regelui Filosof. Aasdar, sufletul rasei dicteaza in intregime daca o teorie poitica e utopica sau nu.

Intre utopie si natura umana eu nu vad o diferenta atat de mare. Ce e Natura Umana? Termenul se pare ca are o explicatie doar din punct de vedere determinist, adica psihologic sau evolutionist. Natura umana se pare ca e tot ceea ce il apropie pe om de animal. Dar in Natura Umana intra chiar si Utopia. In natura Umana intra imaginarul colectiv. In Natura Umana intra visele si promisiunile intr-o Lume mai buna. In natura umana intra fenomenul religios.  Si apoi vine argumentul, omul nu e egal de la natura, iata greseala de fond a teoriei politice a lui Marx si Engels. Din natrua umana stim ca omul e homini lupus contra homini, deci cel mai tare va supravietui. Dar teoriile politice sunt facute tocmai sa regleze aceasta inegalitate de la natura, de care depinde insasi supravietuirea speciei. Bogatul nu poate sa il ucida pe cel sarac prin simplu fapt ca e bogat, el trebuie sa se supuna unor legi care il face egal cu saracul, chiar daca nu e din punct de vedere al fortei.

Toate teoriile politice incep prin a fi Utopice. Ele nu pot fi altfel, deoarece imaginarul colectiv nu functioneaza altfel. Utopia dupa romanul lui Thomas More e un loc perfect care nu exista. Dar acest loc perfect este in imaginatia fiecarui om. Omul viseaza mereu la o societate perfecta. Iata, in Drepturile Omului, fiecare are dreptul la fericire. Ce promisiune mai mare de atat, ce utopie mai mare de atat poate exista in societatea noastra? Dreptul la fericire e o Utopie, si totusi ne pastram accest drept care guverneaza teoriile politice capitaiste de azi. Omul are dreptul la fericire, adica dreptul de a isi putea imagina. Din acest punct de vedere, capitalismul se apropie mai mult de utopie decat de "natura umana". Luru pe care politicienii l-au intuit foarte bine, omul nu traieste numai cu paine si apa, ci cu promisiuni. 

Prima Utopie Politica a fost construirea Turnului Babel, o societate perfecta. Acelasi lucru promitea si Biserica in evul mediu, o viata bazata pe recompense si pe fericirea de dincolo in schimbul supunerii. Era o utopie? Era manipulare? Categric nu. Erau doar nazuintele oamenilor, singurul lucru care functiona la momentul respectiv. Nu poti manipula un om lipsit de vise. Omul trebuie sa se supuna de la sine, ci nu prin forta constrangatoare. Pentru ca atunci teoria ta politica nu se mai legitimeaza. In asta a constat si utopia comunismului socialist, ea si-a pierdut puterea de a se legitima. Ea si-a pierdut forta simbolica. Noi trebuie sa stim ca natura umana nu se shimba peste ani, ci doar continutul ei capata noi forme. Astazi traim mai mult ca oricand intr-o lume a mitologiei. Mitul bunastarii, sau Visul American este inscris in constitutia fiecarei tari.

Se pare ca nu mai putem face diferenta intre realitate, vis si natura umana, intre utopie si teorii politice. Ma gandesc totusi ca ceva nu este utopie, adica iluzie. Ceva ce, paradoxal, este dincolo de natura umana. Nu e utopie ceea ce omul simte. Nu e utopie ceea cce omul iubeste. Nimeni nu ii poate spune omului ca ceea ce simte el e un adevar subiectiv, ca suferintele lui sunt relative. Caci un astfel de om poate trai in cel mai opresiv regim si poate fi fericit. E o fericire care nu isi are centru de greutate in afara lui, ci in interiorul lui. E un pardox aici. Pardox pe care l-a predicat si Iisus cand a spus Imparatia mea nu e de aici, sau, dati cezarului ce e al ccezarului. Si Budha la randul lui si marii profeti au crezut intr-o altfel de lume, Platon prin Regele Filosof are cceess la ultima realitate. Iata cum se intra intr-o realitate absoluta, o realitate care desi pare utopica, ea este de fapt singura realitate care nu te trece dintr-o utopie politica in alta. Parerea mea e ca omul trebuie sa participe la istorie, chiar daca nu e determinat istoric ca fiinta umana.