Intre dragostea de tara si dragostea de adevar.

Un popor se ridica numai si numai prin munca, iata programul nostru de azi si de maine,

Nicolae Iorga. 

Dezbaterile publice de azi nu formeaza opinii, nu sunt deschise interpretarilor, ci reprezinta doar o tendinta sociala. De aceea nu exista la ora actuala o dezbatere publica in Romania, ci doar discutii. Prin acest gen de discutii nu se formeaza opinii, se cauta insa doar aderenta la o anumita forma de gandire. Tendintele exista, iar omul smecher nu a facut altceva decat sa speculeze aceste tendinte, ca un bun comerciant ambulant care iti vinde manusi iarna si ochelari de soare vara. Omul smecher nu are nevoie de studii complexe si de consilieri, el are un instinct de pradator. 

In Descriptio Moldavie, Dimitrie Cantemir judeca moravurile poporului nostru uneori aspru, alte ori ingaduitor. In Timp si Eternitate, Constantin Noica observa aceasta bipolaritate. Cand judeca din prisma moldoveanului, toate acele defecte devin atribute.  Cantemir Printul spune, "moldoveanu incepe entuzismat lupta" apoi Cantemir Europeanul da si replica, "dar nu e consecvent" (cum se intampla in fotbalul romanesc) , alte ori spune ca e omenos, apoi il taxeaza ca e prea mandru si laudaros, ca gospodaria e maturata, alte ori ca face baie doar la botez, si tot asa. Parca nu stie cui sa-i tina partea. El a intrat in acest dualism secular. Conflict pe care chiar Dimitrie Cantemir il observa intre dragostea de tara si dragostea de adevar. 

Dimitrie Cantemir ar lauda poporul nostru, dar nu poate pentru ca dragostea de adevar nu-l lasa. De ce nu poate? Pentru ca are alta masura de a judeca. El acum are o gandire occidentala. El vrea ca si noi sa participam la Istorie. Sa nu mai lasam lucrurile sa curga de la sine si sa fim niste victime. Cand il lauda pe moldovean, il lauda pentru aceleasi lucruri pentru care il blameaza. Cum e posibil asta? E posibil pentru ca judeca din alta perspectiva, din dragostea de tara. Dupa mai bine de 3 secole, iata-ne si pe noi constransi la aceeasi contradictie, sa judecam sau sa iubim? Eficacitatea nu ne da alta alternativa decat adevarul statisticilor. Dragostea de tara insa ne spune ca omul nu e facut sa adere la cifre si statistici, ci la promisiuni fade, la discursuri care sa-i miste, pline de pathos. 

Dragostea de adevar ne spune ca "tiganii trebuie sa fie civilizati sau daca nu expulzati", insa dragostea pentru Om ne spune ca un tigan imblanzit e un tigan mort. El isi pierde prin acest proces de "civilizare" insasi esenta lui culturala care din prisma omului occidental ne scapa, e prea subtila. Europeanul are civilizatia in sange, pe cand tiganul are cultura lui, care e barbara uneori. Dragostea de adevar ne spune ca oamenii nu sunt egali (si asa este, caci ierarhia iti da un sens), insa dragostea de tara ne face sa ii iubim pe toti fara discriminari. Dragostea de adevar face din om un jandarm, pentru ca el iubeste sincer in prostia lui, insa dragostea de tara, dragostea de om, face din noi niste fiinte sensibile, care nu  mai pot judeca printr-un ochi eficace esenta lucrurilor. Cine spune ca eficacitatea se identifica cu adevarul, se inseala. Oamenii nu au cautat niciodata numai profitul, maximizarea economiilor, ci a fost ceva dincolo de asta, a fost visul, inutilitatea, arta.