Promisiunile Inteligentei Aritficiale

foto D.M. Elvis

Programatorii si dezvoltatorii vor sa ne convinga ca Inteligenta Artificiala este ceva moral. Ca va eradica boli. Ca va rezolva conflicte. Ca este in beneficiul nostru. Ca este ceva bun. Este eliberator. Ca va aboli sclavia, ca nu va aduce egalitatea sociala. Doar ca nu face diferența dintre mit si realitate. Dintre stiinta si credinta. Dintre biserica si stat. 

Argumentul nu este cu privire la tehnologia adoptata ci cu privire la promisiunuile acestei tehonologii. 

Este mai inainte de toate o Ideologie. Este vorba despre Inteligenta Artificiala Buna vs Inteligenta Artificiala Distructiva, dar nu stim cum ajungem la astfel de concluzii din moment ce nu putem sa gandim o inteligenta fara sa o umanizam, fara sa o gandim prin limitele noastre. Doar ca aceasta filosofie e problematica. Pentru ca o prezinta ca pe o teologoie a eliberarii. Un idealism ce are mai multe in comun cu religia decat cu tehnologia sau cu stiinta. Stiinta dezvolta tehnica, dar nu poate spune in ce mod va influenta sau va functiona in socitate. Este aceeasi problema care a precedat Revolutia Industriala. 

Karl Marx s-a folosit de accelasi argument cand ne-a spus ca putem avea incredere in promisiunile tehnologiei care vor duce in final la o societate echilibrata, egala, perfecta. A dus la cel mai sangeros regim, de la Stalin la Ceausescu. Pentru ca a oferit mijloacelor putere idologica. Pentru ca nu a separat "puterile in stat" am spune noi in cuvinte mai plastice, adica, idologia de realitate, utopia de politica, religia a devenit o religie seculara de stat. Pe cand mijloacele (tehnologice, de productie, financiare) au propriul lor determinism istoric. 

Diferenta fata de 1900 este ca acum chiar avem mijloacele pentru a implementa o lume nu asa cum a fost comunismul, Utopica, ci o lume Distopic-egalitarista. O lume care este posibila, dar care va avea un grad de automatism si artificialitate pe care un om normal va fi greu sa o integreze. Distopia inseamna o lume care are un grad inalt de simulare a realitatii incat nu te poti impotrivi acestui fapt pentru ca nu ai mijloacele necesare. Iar aceste mijloace sunt destinute astazi de cateva multinationale care dicteaza idologia. Nu e greu de imaginat. Oricum, e un fapt. Dar daca saracia se numeste egalitate, atunci accept.

Vom fi toti egali! Pe de alta parte nici nu imi pot imagina un alt sistem. Nu imi pot imagina, asta nu inseamna ca nu este posibil. Tocmai ca de obicei se intampla in natura imposibilul, sau ceea ce Nassim Taleb numea Lebada Neagra. Adica o noua paradigma. O noua forma de a fi si de a imagina. Pana atunci sa fim "mandrii ca suntem saraci", cum spune Robert De Niro. Putem merge pe jos, facem miscare, reduce riscul de obezitate si diabet, creste speranta de viata si pana la urma chiar fericirea, ca doar saracii nu au atatea griji, cum sa dea de mancare la angajati sau mai nou la asistatii social.

Sigur ca ne putem inseala cu privire la imaginea raului, dar niciodata cu privire la simbolistica lui. Caci raul este cunoscut de om, inscris in materialul lui genetic, indiferent de cate facultati avem sau de cat de primitivi suntem. Ba din contra, pentru o astfel de inteligenta e nevoie de o gandire cat mai primitiva. O gandire abisala care a ramas neexplorata in mod riguros de la la Eliade si Jung. O gandire care a ramas in seama acelor "inapoiati". Sigur ca orice nu se supune meteodei e delcarat ineficient, eroare, prejudecata. Dar chiar si asa, cu metodele si ustensilele pozitiviste putem afla multe despre Simbol. 

Cat de usor facem rabat astazi de la libertatea de constiinta, de la libertatea de a gandi (liber si irational) in numele unei ratiuni superioare. In numele unei stiinte. Sigur ca ne putem insela cu privire la imaginile puterii, ne putem insela cu privire la obiect si la natura lui. Dar nu ne putem insela cu privire la sentimente. Cand simti ca usor usor libertatile tale interioare sunt inghesuite, incepi sa cauti in obiect acele imagini pe care le poriectezi asupra lui. Este o reactie fireasca si normala pe care oamenii au dezvoltat-o in secole de ev intunecat. Nimic din materialul nostru genetic, din memoria noastar colectiva nu este o superstitie, o fantezie, ci amintiri codificate in simboluri. 

Tocmai acei oameni inteligenti, cu o minte sclipitoare, dar prea specializata, se inseala atat de usor, se lasa atat de usor manipulati si condusi de prejudecati. Pentru ca ratiunea, stim bine, gaseste justificari pentru orice. Pentru absolut orice. Nu vreau sa dau exemple din istorie, caci toate marile atrocitati din ultimul secol au fost facute in modul cel mai rational. Sigur, ca pana si ratiunea se foloseste de acele simboluri specifice, cum ar fi, mitul progresului continuu, identificand prin progres mijloacele lui. Dar stim ca acest progres isi schimba doar uneltele, infatisarea, infrastructura. Nu este un progres prin care se dobandeste o noua constiinta sau o noua viziune asupra lumii. Nu este o revolutie a constiintei. Omul ramane acelasi cu umbrele lui. 

Atat omul rational cat si omul irational, pentru ca ratiunea se foloseste de irational, sunt periculoase pentru libertatea de constiinta. Vine ziua cand trebuie sa faci lucruri nu pentru ca esti convins ca iti aduc un avantaj, ci pentru simplu fapt ca este inainte de toate un gest simbolic. Sunt gesturi neutre, dar in anumit context ele se dovedesc a fi un protest in apararea libertatii de gandire.  Libertatea de a gandi prin simboluri. Oameni buni, simbolul nu este decat cea mai firava si ultima reduta a Omului in fata Masinilor, in fata unei ratiuni care nu iarta nimic. Nici macar pe omul naiv de la natura, sau pe cel sarac cu duhul...