Prin tehnologia CrispR s-au editat gene care reușesc sa facă femelele țânțari infertile și sa moara la o anumită vârsta. De asemenea masculii transmit genele pana la a 10 generație care va muri nemaiavând posibilitatea sa se reproducă.
https://m.youtube.com/watch?v=P0HPHUzsHbI
Aceasta tehnologie este dezvoltată pentru a tăia secvențele genomului la anumiți viruși sau a repara unele malformații genetice prin copy-paste a unei noi informații genetice. CrispR a fost folosit cu succes in China la editarea genelor responsabile de transmiterea virusului HIV la copii rezultând copii perfect sănătoși.
Pe aceeași tehnologie functioneaza și vaccinul dezvoltat de cei de la *** . Ei folosesc ARN-ul mesager pentru a tăia secvența virusului ***19. Tehnologia este dezvoltată încă din anul 2012 dar începând cu 2015 a fost utilizată in experiemente considerate neetice pe subiecti umani in China.
Tehnologia CrispR promite o trecere de la natura la inginerie genetica. Cert este ca aceasta tehnica a creat infertilitate la anumite specii de țânțari tocmai pentru o cauza considerată nobila, prevenirea malariei.
Nu malaria este însă cea care ridica semne de intrebare, ci infertilitatea care poate crea dezechilibre majore in ecosistem. Sa ne gândim doar la câte specii de păsări vor muri de foame dacă nu vor mai exista țânțari. Sa ne gândim ca o specie invazivă de Pești care a fost editata prin tehnologia CrispR scapă in Marile Lacuri. Pot dispărea ecosisteme întregi.
Mai știm ca o gena nu are doar o singura funcție in organism. Ca și selecția naturală, poți selecta anumite caractere ca de exemplu rezistența la boli dar poți pierde alte caractere cum ar fi cele de reproducere. Dar aceasta tehnologie spre desebire de selecția naturală se duce țintit la acele gene specifice. Este mult mai exactă și mai ușor de manipulat. Aproape oricine care stăpânește tehnica și care nu e atât de complicata poate edita genetic și selecta diferite caractere specifice.
Întrebarea care se pune este una etica și morala. Ce se întâmpla dacă subiectul de studiu nu vor mai fi țânțarii ci vor fi oamenii? Ce este permis și cât sa se intervină in biologia omului? Mai este omul proprietar sau suveran pe corpul sau pe alegerile sale, pe sănătatea sa? Sau acestea sunt considerate un bun colectiv, deci intervenția autorităților sau alte entități fiind justificata? Dacă aceasta tehnologie scapă de sub control sau ajunge pe mâna unor entități statale sau corporații mai puțin îngrijorate de etica ci de profit? Este justificabil progresul cu orice preț?
Sunt întrebări care dacă sunt puse sunt subestimate sau declarate ca fiind nefondate sau alarmiste. Sunt întrebări incomode, pentru ca răspunsul este incomod. Sigur ca se pot face multe lucruri bune pentru umanitate, ca pot fi eradicate boli. Dar cunoaștem ca orice progres tehnologic pe care omul l-a câștigat in deteimentul naturii a avut doua fete. Dovada sta dezechilibrul ecologic in care am intrat.
Dar sunt și lucruri bune care pot ieși de aici. De exemplu Albinele care sunt pe cale de dispariție din cauza parazitului varroa și a pesticidelor pot avea speranta. După cum observa Jeffrey Scott, an insect toxicologist at Cornell University, tells Science. “Being able to engineer a gut microbe and specifically regulate gene expression in the host has enormous implications.” Sursa aici
Citez “By using S. alvi as a manufacturer, the team was able to provide a continued supply of the RNA, providing a useful window for the bees to fight back against the mites. The effects lasted for the duration of the 15-day-long experiment and bees with the altered bacteria were 70 percent more likely to kill mites within 10 days than those without it.”
“If the technique works in the field, that could be the end of Varroa and the viruses,” Robert Paxton
Aceasta tehnologie nu va fi folosită însă prea curând din considerente de securitate care au fost enunțate mai sus. Deoarce modificările generice ar putea dezolta mutații care nu sunt programate și care ar putea sa ducă la o reacție in lanț in ecosistem.
Prim tehnologia CrispR Biogeneticenii au reușit sa editeze anumite bacterii care se găsesc in mod natural in gușă albinelor melifere. Știm ca parazitul varroa se hrănește cu corpul gras al albinelor și cu o mica parte din hemolimfa. Aceste bacterii genetice conțin anumite informații care o data ingerate de parazitul varroa, taie informația genetica la anumite gene care sunt răspunzătoare de reproducere și supraviețuire.
Un lucru fenomenal pentru deparazitarea și viitorul la apis mellifera. Dar un lucru îngrijorător dacă extrapolăm la întreg ecosistemul. Pana acum organismele GMO (modificate genetic) nu influențau ADN-ul gazda. Implicațiile sunt multiple. Gândiți-va ca anumite bacterii ar putea scapă in natura sau răpirea interfera cu flora intestinală a omului și sa devină superbacterii. Nici un antibiotic clasic nu va face fata. Ci doar un antibiotic dezvoltat pe tehnologia ARN mesager luat de la un virus și dezvoltat pe gazda unei bacterii. In fond de aici a plecat și evoluat tehnologia CrispR.
Bibliografie
Authors: Kohno, Hiroki, Suenami, Shota, Takeuchi, Hideaki, Sasaki, Tetsuhiko, and Kubo, Takeo
Source: Zoological Science, 33(5) : 505-512 Published By: Zoological Society of Japan URL: https://doi.org/10.2108/zs160043
Jeffrey Scott, Cornell University, 2020
No comments:
Post a Comment