Istorie si Utopii politice

E o problema care ma framanta de ceva vreme. Ce e vis si ce e realitate in Teoriile politice? Este capitalismul mai putin utopic decat socialismul? Unii spun da, ca el tine cont de Nautra Umana. Am scris un post in care explicam cum functioneaza raportul de forte in stupul de albine, cum Natura se regleaza de la sine in perioadele de criza, sau dispare. Dar omul nu e numai Natura. El a visat mereu o societate perfecta. Sau cel putin una mai buna. Omul a avut nazuinte mari, a construit piramide si a cucerit Luna. Omul e animalul cel mai putin pragmatic, mai ales cand se duce la cumparaturi. 

Jung, daca nu ma insel, spune ca omul are tendinta de a isi conserva energia. Poate ca asa se explica progresul tehnologic, care de fapt inseamna mai multa energie conservata. Insa tot omul o risipeste inutil in proiecte utopice. Din punct de vedere economic, aselenizarea a fost o inutilitate. Dar ce importanta imagologica avea in perioada Razboiului Rece? La fel de mare ca brandul Coca-Cola. Accolo avea loc razboiul ideologi a doua mari utopii, a doua mari vise de veacuri. Simbolurile uneia au invins simbolurile celeilalte, fericire individualista vs fericire colectiva.

Daca ne uitam in urma, toate marile Teorii Politicie au inceput prin a fi Utopice. Pentru Platon, care si-a batut atat de mult capul cu acest raport de forte,  societatea trebuia sa fie condusa de Regi filosofi. Insa tot el a sesizat aceasta utopie. Deoarece, oricat de Luminat ar fi conducatorul, el nu va putea sa le explice multimilor lumea ideilor. Cu alte cuvinte, oricat de multe intentii bune ar avea un conducator, admitand ca sunt realiste, ele nu vor putea raspunde maselor. Atunci, el trebuie sa se coboare in pestera si sa ramana in Lumea Umbrelor, ci nu in Lumea Ideilor, adica in lumea Soarelui. In asta consta mitul Regelui Filosof. Aasdar, sufletul rasei dicteaza in intregime daca o teorie poitica e utopica sau nu.

Intre utopie si natura umana eu nu vad o diferenta atat de mare. Ce e Natura Umana? Termenul se pare ca are o explicatie doar din punct de vedere determinist, adica psihologic sau evolutionist. Natura umana se pare ca e tot ceea ce il apropie pe om de animal. Dar in Natura Umana intra chiar si Utopia. In natura Umana intra imaginarul colectiv. In Natura Umana intra visele si promisiunile intr-o Lume mai buna. In natura umana intra fenomenul religios.  Si apoi vine argumentul, omul nu e egal de la natura, iata greseala de fond a teoriei politice a lui Marx si Engels. Din natrua umana stim ca omul e homini lupus contra homini, deci cel mai tare va supravietui. Dar teoriile politice sunt facute tocmai sa regleze aceasta inegalitate de la natura, de care depinde insasi supravietuirea speciei. Bogatul nu poate sa il ucida pe cel sarac prin simplu fapt ca e bogat, el trebuie sa se supuna unor legi care il face egal cu saracul, chiar daca nu e din punct de vedere al fortei.

Toate teoriile politice incep prin a fi Utopice. Ele nu pot fi altfel, deoarece imaginarul colectiv nu functioneaza altfel. Utopia dupa romanul lui Thomas More e un loc perfect care nu exista. Dar acest loc perfect este in imaginatia fiecarui om. Omul viseaza mereu la o societate perfecta. Iata, in Drepturile Omului, fiecare are dreptul la fericire. Ce promisiune mai mare de atat, ce utopie mai mare de atat poate exista in societatea noastra? Dreptul la fericire e o Utopie, si totusi ne pastram accest drept care guverneaza teoriile politice capitaiste de azi. Omul are dreptul la fericire, adica dreptul de a isi putea imagina. Din acest punct de vedere, capitalismul se apropie mai mult de utopie decat de "natura umana". Luru pe care politicienii l-au intuit foarte bine, omul nu traieste numai cu paine si apa, ci cu promisiuni. 

Prima Utopie Politica a fost construirea Turnului Babel, o societate perfecta. Acelasi lucru promitea si Biserica in evul mediu, o viata bazata pe recompense si pe fericirea de dincolo in schimbul supunerii. Era o utopie? Era manipulare? Categric nu. Erau doar nazuintele oamenilor, singurul lucru care functiona la momentul respectiv. Nu poti manipula un om lipsit de vise. Omul trebuie sa se supuna de la sine, ci nu prin forta constrangatoare. Pentru ca atunci teoria ta politica nu se mai legitimeaza. In asta a constat si utopia comunismului socialist, ea si-a pierdut puterea de a se legitima. Ea si-a pierdut forta simbolica. Noi trebuie sa stim ca natura umana nu se shimba peste ani, ci doar continutul ei capata noi forme. Astazi traim mai mult ca oricand intr-o lume a mitologiei. Mitul bunastarii, sau Visul American este inscris in constitutia fiecarei tari.

Se pare ca nu mai putem face diferenta intre realitate, vis si natura umana, intre utopie si teorii politice. Ma gandesc totusi ca ceva nu este utopie, adica iluzie. Ceva ce, paradoxal, este dincolo de natura umana. Nu e utopie ceea ce omul simte. Nu e utopie ceea cce omul iubeste. Nimeni nu ii poate spune omului ca ceea ce simte el e un adevar subiectiv, ca suferintele lui sunt relative. Caci un astfel de om poate trai in cel mai opresiv regim si poate fi fericit. E o fericire care nu isi are centru de greutate in afara lui, ci in interiorul lui. E un pardox aici. Pardox pe care l-a predicat si Iisus cand a spus Imparatia mea nu e de aici, sau, dati cezarului ce e al ccezarului. Si Budha la randul lui si marii profeti au crezut intr-o altfel de lume, Platon prin Regele Filosof are cceess la ultima realitate. Iata cum se intra intr-o realitate absoluta, o realitate care desi pare utopica, ea este de fapt singura realitate care nu te trece dintr-o utopie politica in alta. Parerea mea e ca omul trebuie sa participe la istorie, chiar daca nu e determinat istoric ca fiinta umana.

despre Capitalul vagabond

Nu de mult am vazut niste statistici in care Romania era printre tarile din Africa la atractivitatea pentru investitii, sub Uganda si locul 6 in Europa. E clar ca nu stim dupa ce criterii a fost facut acest clasament de faimosii cercetatori Britanici, dar cu siguranta ca el privea usurinta cu care se plaseaza investitiile, forta de munca ieftina, scaderea fiscalitatii si legi relaxate pentru strainii dornici de a investi. Cu siguranta ca multe tari din Africa erau inaintea Germaniei, care are un impozit mare pe profit. Intrebarea se pune, nu cat de usor atragem investitii, ci cat de mult profitam din aceste investitii cu capital strain?

Sociologi ca Mihai Eminescu, Constantin Stere, au intuit aceast sofism economic care face din Romania o tara satelit si l-a numit "capitalul vagabond". Lucru evident care s-a intamplat in aceasta criza economica. Bancile si-au retras capitalul din tarile unde facusera profituri maxime pe timp de boom economic(Intr-un discurs televizat presedintele Traian Basescu avertiza bancile Olandeze si Austriece sa nu-si retraga capitalul si sa nu uite de profitul urias din 2007, dar neavand o legislatie in domeniu, a ramas doar cu "avertizarea"). Lucru devastator care s-a intamplat in Islanda. O tara cu un capital propriu urias, dar care a riscat sa se descida capitalizarii mondiale, a ajuns in urma crizei aproape de faliment.

Dar haideti sa luam exemplul Germaniei unde acolo impozitul pe venit si din tranzactionarea titlurilor de valoare se impoziteaza progresiv ajungand pana la 42% plus o taxa de solidarizare de 5,5%. Aceasta taxa de solidarizare are rolul de a micsora diferenta GAPdintre saraci si bogati. Exemplu negativ e Rusia unde exista o taxa de doar 13% care se aplica tuturor. Lucru care nu ne mira. Ar putea atrage multe investitii cu capital strain, ar putea fi pe langa tarile din Africa, dar cu o diferenta mare de GAP intre saraci si bogati.

Investitiile straine pot aduce o crestere la PIB prin taxe, insa surplusul de capital niciodata nu va ramane in tara, caci e capital strain. El cumpara numai mana de lucru ieftina. Am vazut cat de usor da faliment Nokia si noi ne alegem cu someri. S-a reinvestit profitul? Ei plaseaza apoi investitiile in alte locuri cum ar fi China. Deci, fara munca noastra si fara  inovatie nu vom putea sa avem o crestere reala, ci doar una statistica bazata pe consum si pe materii prime. Mana de lucru ieftina e prima materie prima a unei tari (aici trebuie sa-i dam dreptate lui Marx fara frica). A trecut timpul in care eram doar o piata de desfacere, 21 de milioane de importatori de legume. Trebuie sa muncim pentru noi acum. 

Cu teoria capitalului vagabond sociologia poporanista se arata apta sa examineze mecanismele esentiale, cruciale ale sisemului mondial modern, devine sociologie mondialista, reusind totodata sa regandeasca modul in care sunt cercetate problemele modernizarii in cadrul evolutionismului occidental.  Practic, cu teoria lui Stere, avem puntea intre teoriile evolutioniste si sociologia mondialista. (Editura Mica Valahie, Dictionar de Sociologie Rurala, Ilie Badescu, Ozana Oancea, pp500-510).

"Am aratat (...) ca in tarile civilizate ale apusului s-a format un imens capital comercial si capital bancar, pe care l-am numit capital vagabond, intrucat acest capital cutreiera lumea in cautarea unei plasari avantajoase si intrucat campul lui de operatiune il constituie mai ales tarile inapoiate economiceste..." spunea Constantin Stere cu aproape 100 de ani in urma.

"Am aratat aici ca in Anglia acest capital efectiv plasat in strainatate, ajunsese in 1895, pana la cifra fabuloasa de 53 miliarde franci, ca Franta, Germania si Statele Unite merg cu repeziciune pe aceeasi cale, chiar mica Olanda a plasat atatea imprumuturi in strainatate, incat, daca si-ar fi impartit dobanzile ce incaseaza intre toti cetatenii,  ar fi putut realiza idealul lui Leonida, al unui stat in care toti cetatenii sa primesc leafa si sa nu platesc dari." (C Stere, op cit)

Daca, in Occident, capitalul obtine profit din "schimbarea felului de productie" si deci din dezvoltarea fortelor producitve, a productivitatii muncii sociale, In Orient, el obitine profit din "slabirea fortelor producctive", prin aceea ca-si insuseste tot prisosul municii si aduce productia intr-o stare mizerabila, ruineaza productia "fara sa produca transformarea felului de productie, ca in organizarea capitalista dezvoltata" observa marele sociolog (C.Stere. Scial-democratism sau poporanism. Ed. PortoFranco, Galati 1966; K Kautki Le Marxisme et sons  critique Brnstein, apud C Stere)

Stere a mai observat consecintele acestor politici. Una dintre aceste consecinte e faptul ca va trebui sa se mizeze pe valorile nationale. O alta ar fi in prima faza un izolationism economic. Dovada tari precum Cuba si Coreea de Nord. Chiar si Romania risca o izolare totala in momentul in care Ceausescu a declarat ca isi va plati datoriile externe. Ce s-a intamplat in UK o data cu aceasta orientare spre piata financiara?  In anii 80 Margaret Thatcher, priministru britanic a avut aceasta politica, a inchis fabricile care nu dadeau randament, minele, industria grea. Efectul, cresterea raportului dintre sarai si bogati.

Asadar, nu ne putem transforma intr-o tara bazata doar pe servicii, indiferent daca asta inseamna domeniu bancar, CALL-Center, IT, baby-sister, ingrijitor de batrani sau altceva. Un exemplu bun in Romania este privatizarea Daciei in raport 51% . Vrem sa incepem extractii aurifere, atunci nu putem liberaliza pretul aurului la nivelul mondial si nici nu putem extrage cu capital strain. BCR trebuie sa intervina ca in cazul devalorizarii leului, sa cumpere aur. Deci, politici liberale, dar nu capitaliste. Eu stiu cum e romanul, smecher si putin delasator,  fara o privatizare isi fura propria caciula, insa altii cer falimentul.

La ultima vizita din 2012, expertii FMI au declarat ca pentru a putea fi aplicate masurile propuse de Guvern Romaniei, cum ar fi reducerea TVA la alimente si introducerea impozitarii diferentiate, ar trebuie sa aiba si surse de finantare. Cu alte cuvinte, nu aveti acordul nostru pentru ca nu aveti alte surse de finantare. In privinta Oltchim, seful misiunii FMI a declarat ca, dupa parerea sa, combinatul de la Ramnicu Valcea ar trebui inchis, iar angajatii ar trebui sa primeasca salarii compensatorii. Sursa Incont.ro

Intre dragostea de tara si dragostea de adevar.

Un popor se ridica numai si numai prin munca, iata programul nostru de azi si de maine,

Nicolae Iorga. 

Dezbaterile publice de azi nu formeaza opinii, nu sunt deschise interpretarilor, ci reprezinta doar o tendinta sociala. De aceea nu exista la ora actuala o dezbatere publica in Romania, ci doar discutii. Prin acest gen de discutii nu se formeaza opinii, se cauta insa doar aderenta la o anumita forma de gandire. Tendintele exista, iar omul smecher nu a facut altceva decat sa speculeze aceste tendinte, ca un bun comerciant ambulant care iti vinde manusi iarna si ochelari de soare vara. Omul smecher nu are nevoie de studii complexe si de consilieri, el are un instinct de pradator. 

In Descriptio Moldavie, Dimitrie Cantemir judeca moravurile poporului nostru uneori aspru, alte ori ingaduitor. In Timp si Eternitate, Constantin Noica observa aceasta bipolaritate. Cand judeca din prisma moldoveanului, toate acele defecte devin atribute.  Cantemir Printul spune, "moldoveanu incepe entuzismat lupta" apoi Cantemir Europeanul da si replica, "dar nu e consecvent" (cum se intampla in fotbalul romanesc) , alte ori spune ca e omenos, apoi il taxeaza ca e prea mandru si laudaros, ca gospodaria e maturata, alte ori ca face baie doar la botez, si tot asa. Parca nu stie cui sa-i tina partea. El a intrat in acest dualism secular. Conflict pe care chiar Dimitrie Cantemir il observa intre dragostea de tara si dragostea de adevar. 

Dimitrie Cantemir ar lauda poporul nostru, dar nu poate pentru ca dragostea de adevar nu-l lasa. De ce nu poate? Pentru ca are alta masura de a judeca. El acum are o gandire occidentala. El vrea ca si noi sa participam la Istorie. Sa nu mai lasam lucrurile sa curga de la sine si sa fim niste victime. Cand il lauda pe moldovean, il lauda pentru aceleasi lucruri pentru care il blameaza. Cum e posibil asta? E posibil pentru ca judeca din alta perspectiva, din dragostea de tara. Dupa mai bine de 3 secole, iata-ne si pe noi constransi la aceeasi contradictie, sa judecam sau sa iubim? Eficacitatea nu ne da alta alternativa decat adevarul statisticilor. Dragostea de tara insa ne spune ca omul nu e facut sa adere la cifre si statistici, ci la promisiuni fade, la discursuri care sa-i miste, pline de pathos. 

Dragostea de adevar ne spune ca "tiganii trebuie sa fie civilizati sau daca nu expulzati", insa dragostea pentru Om ne spune ca un tigan imblanzit e un tigan mort. El isi pierde prin acest proces de "civilizare" insasi esenta lui culturala care din prisma omului occidental ne scapa, e prea subtila. Europeanul are civilizatia in sange, pe cand tiganul are cultura lui, care e barbara uneori. Dragostea de adevar ne spune ca oamenii nu sunt egali (si asa este, caci ierarhia iti da un sens), insa dragostea de tara ne face sa ii iubim pe toti fara discriminari. Dragostea de adevar face din om un jandarm, pentru ca el iubeste sincer in prostia lui, insa dragostea de tara, dragostea de om, face din noi niste fiinte sensibile, care nu  mai pot judeca printr-un ochi eficace esenta lucrurilor. Cine spune ca eficacitatea se identifica cu adevarul, se inseala. Oamenii nu au cautat niciodata numai profitul, maximizarea economiilor, ci a fost ceva dincolo de asta, a fost visul, inutilitatea, arta. 

Monarhie, oligarhie sau democratie in familia de albine?

Naturalismul lui Aristotel privea Statul ca pe ceva anterior individului. Naturalismul se bazeaza pe corespondenta dintre natura si societate. Corpul este un intreg si formeaza Cetatea, iar membrele sunt indivizii care alcatuiesc corpul. Omul nu poate trai in afara Cetatii, spunea Aristotel, pentru ca astfel e ori fiara ori Zeu. (Aristotel, Zoon Politikon)

Omul inca din cele mai vechi timpuri s-a inspirat din natura. Doar asa si-a inteles mai bine natura umana. Asadar, nu vad de ce aceasta analogie nu ar fi perfect valabila si in cazul nostru. Printre studii si specializari in Stiinte Sociale, Istoria Artei, Filosofa Culturii, Criminologie, am obtinut si o diploma in Apicultura. Trebuie sa va marturisesc, nu a am intalnit activitate care sa imi aduca mai multa satisfactie. Asa ca discursul meu se legitimeaza pe langa multa practica si observatie si bine itneles, pe faimoasa diploma in apicultura. 

Din lucru cu albinele am observat ca societatea noastra seamana foarte mult cu organizarea "administrativ-politica" a stupului de albine. Cred ca nu exista specie mai avansata din punct de vedere a complexitatii sociale decat albinele (e posibil unele specii de furnici). Ba la albine intalnim acel principiu spre care tinde societatea noastra sa evolueze. De la impartirea sarcinilor in familie la super-specializare. Iar aceasta super-specializare tinde pana acolo incat, acum cateva mii de ani, albinele si-au inhibat glandele sexuale in detrimentul Reginei. Nu doar glandele sexuale, dar si-au impartit si sarcininile, unele fiind doici, altele culegatoare, altele gardieni, in functie de varsta si experienta, etc.

Ei bine, ce fel de regim politic (am sa renunt la ghilimele) exista in familia de albine? Monarhie constitutionala, oligarhie, democratie, anarhie? O sa vedem ca toate pe rand dar mai intai e nevoie de o introducere. Stupul de albine poate trece prin toate multe provocari intr-o singura generatie. De la armonia din stup, la anarhie in cazul in care raman fara Regina si chiar la lupte crancene, revolutii, razboiae in adevaratul sens al cuvantului. Dar vom lamuri aceste aspecte in urmatoarele articole daca vreti. Cine pune la indoiala acceasta organizare in termeni politici, nu are decat sa ignore cateva milioane de ani de progres, albina solitara fiind printre primele insecte de pe Pamant cu mult inaintea primatelor evoluand o data cu florile. 

Stupul de albine are o singura Regina. Ea se diferentiaza de celelalte albine prin marime si prin faptul ca depune oua fecundate. Atat albina cat si regina provin din acelasi ou fecundat. Acest lucru spulbera suspiciunea ca albinele sunt de o rasa inferioarea Reginei. Diferenta intre o albina si o regina este aceea ca oul in stare de larva este hranit in mod diferit. Regina este hranita regeste, adica cu laptisor de regina, ceea ce contine mult mai multe proteine si substante nutritive ca vitaminele decat hrana unei larve de albine care dupa primele trei zile e formata din o combinatie de miere si polen. Asadar, Regina are nevoie de o hrana proteica, si un spatiu mai mare pentru a se dezvolta in celula. Abinele cand aleg sa faca o regina, construiesc o botca, o celula mult mai mare decat este o celula de albina. 

Regina iese dupa o incubatie de 16 zile, spre deosebire de 21 albina normala si 24 trantorele. Intr-o zi cu soare, iese sa se imperecheze. La imperechere functioneaza legea selectiei naturale, doar cei mai puternici trantori se vor imperechea cu Regina. Regina astfel imperecheata, se intoarce la familie, unde abia atunci este recunoscuta ca Regina cu drepturi depline. Din momentul imperecherii, ca un ceremonial, Regina este incoronata. Ea va face legea, va avea albine de garda si albine hranitoare. Albinele de garda ii vor face loc printre celelalte albine, iar cele hranitoare o vor hrani de-acum inainte pentru aproximativ 4 sau 5 ani. 

Pana aici a fost poveste frumoasa. Dar ce se intampla cand Regina imbatraneste si depune din ce in ce mai putine oua? Va fi ea capabila de acel gest constitutional, adica sa paraseasca dupa ce-i expira mandatul de 4 ani, stupul? Unele Regine vor sa fenteze sistemul. Depun un ou fecundat in cela viitoarei regine, dar cand nu sunt atente albinel o distruge. Depune din ce in ce mai putine si neregulat oua, dar promisiunea ca e gata sa lase mostenitor pe tron nu este dusa la capat. Ei, atunci albinele se razvratesc, incercuiesc Regina si fara garda de corp o vor supraincalzi. Supraincalzita, regina se va sufoca si va muri. Da, dar niciodata nu o vor ucide in mod direct, asa cum numai oamenii isi executa conducatorii. Acum putem vorbi in sfarsit de democratie. Insa stupul e in mare pericol, caci fara regina el este condamnat la disparitie. 

Dar haideti sa vedem cum functioneaza familia de albine pe timp de criza. Fara Regina albinele vor hrani larve in diferite stadii de evolutie cu laptisor de regina. Si intra-devar, vor iesi si de-acolo regine, dar sunt numite "Regine de salvare". Cu alte cuvinte, sunt de o calitate inferioara. Iata dar, cand evolutia organica este intrerupta, vor fi necesare doua trei generatii ca familia sa-si capete vigoarea. Asadar, de preferat pentru apicultori ar fi ca albina sa se schimba singura pe cale pasnica. Atunci materialul genetic este foarte bun, iar stupul se poate dezvolta in conditiile cele mai bune. Oligarhica, caci o societata are mai multe clase sociale. Da, la albine funcitoneaza castele, doar ca fiecare albine va trece prin mai multe caste pe timpul vietii. Albinele tinere au grija de puiet, il hranesc si fac curat in stup, stau de garda la urdinis sa nu vina alte albine hoate din alte familii, iar cele mature se duc la cules, lucru care e considerat o onoare pentru ele.  

Daca si regina de salvare da gres si are sanse mari sa nu se intoarca de la zborul de imperehere, atunci fara Regina o familie este condamnata la disparitie. Nu doar ca nu au abilitatea de a procreea, caci albinele, fara organe sexuale dezvoltate si in absenta reginei si fara nici un ou pe care sa il transforme in botca, se vor bezmetici. Adica se vor trezi intr-o dimineata, dupa perioada de doliu, amintindu-si ca acum un milion de an si ele au fost candva regine, au avut ovarele dezvoltate, au depus oua. Si chiar vor depune oua, doar ca vor fi nefecundate. Munca asta consuma multa energie. Toata hrana va disparea in scurt timp, murind astfel de foame, caci nimeni nu va vrea sa renunte la statulul de Regina. Bezmetice, aiurite, in adevaratul sens al cuvantului vor ajunge la anarhie. Nu mai culege nimeni miere, nu mai apara nimeni cetatea de hoti, umbla pe fagure fara rost. La propriu, ele se comporta ca si cum ar fi nebune.

E minunat cum societatea se regleaza de la sine ca o familie de albine. Doar observand natura vei intelege raportul dintre Istorie si Anistorie, un raport atat de placut intre determinism si liberul arbitru. Vei face diferenta intre evenimente (care puncteaza istoria) si proces (care e greoi, lung, vine de departe, dintr-un timp mitic). Vei intelege ca Istoria este plina de astfel de evenimente nefericite si ca isi reia curgerea dupa niste legi pe care inca ne chinuim sa le descifram. Pentru ca Istoria e inainte de toate un organism, un mod de a vedea lumea nu ca pe un eveniment, ci ca pe un organism. Revolutia nu este decat un moment in timp, istoria insa curge dincolo de evenimente.  

In urmatoarele posturi vom vedea cum funcitoneaza democratia si sistemul complex de vot in stupul de albine bazandu-ne pe un studiu realizat de Tom Seeley, (National Honey Show) UK, 2018. Vom trece prin toate etapele si crizele existentiale ale stupului. La final vom raspunde intrebarii, ce fel de regim au adoptat albinele cand au decis sa traiasca in Cetate, desi conform lui Aristotel nu le putem numi fiare, probabil doar niste mici Zeitati. Asadar puteti incerca sa ghiciti: monarhie constitutionala, oligarhie pe caste, sau monarhie constitutionala cu o democratie participativa? Cam mari pretentii de la niste fiinte asa mici, nu-i asa?

Omul nou si Omul vechi

Mereu am fost adeptul abordarilor holisticie cand a fost vorba de spiritul omului. Probabil ca in sinea mea am intuit ca universul omului nu poate fi atat de simplu, chiar daca m-am inclinat in fata adevarului local. Sau poate ca dintr-o dorinta inconstienta a unificarii. Caci in om, ca sa generalizez, exista acele tendinte de a unifica contrariile, de a face pace, de a-i chema pe toti oponentii la masa negocierii. Iar aceasta nostalgie nu poate avea ca finalitate decat armonia, ca principiu ultim si absolut. Asa am patinat prin teorii si criticile lor. Si fara prejudecati, le dadeam dreptate in parte fiecareia. M-am revoltat, oare nu pot avea o gandire autonoma, nu pot sa cred ceva impotriva a ceva? De ce sa nu sustin si eu tare si raspicat adevarul meu la un pahar de bere? Cred totusi ca nu m-am inselat cand am stat drept si am raspuns simplu, nu stiu. Fapt ce mi-a adus mult disconfort.

Intr-o lume in care nevoia de specializare intr-un domeniu te obliga, oarecum, sa nu mai ai contact si cu celelalte medii, intr-o lume unde "oamenii de stiinta" au descoperit inca o galaxie, e greu sa stii totul si nimic. De fapt, orgoliu asta neinteles a ramas acum in seama celor trei: filosofilor, poetilor si pictorilor. Dar ceea ce nu stim, sau nu vrem sa luam seama, desi de la Kant incoace cunoastem, ca si stiinta e un adevar local si o credinta. Orice teorie pleaca de la niste prezumtii, de la o filozofie latenta, de la niste pulsiuni inconstiente. Iata cum vede Jung (trei, v4, 2003:390) curentul spiritual de care este purtat cercetatorul: "Dupa umila mea parere, spune Jung, spiritul creator al omului nu este nicidecum personalitatea lui, ci un semn sau un "simptom" al unui curent spiritual contemporan. Persoana sa are numai importanta unui partizan, al unei convingeri ce i-a fost impusa din niste fundaluri colective inconstiente si care il face neliber si il constrange la sacrificii, greseli si acte eronate.

Este ceea ce a numit in termeni filosofici Hegel ca fiind Weltgeist, sau spiritul lumii. Caci este si Saeculum, spiritul vremii. Admitand accest spirit in care traim, vom admite si paradigma stiintifica din care facem parte. Toate premisele tehnologiei de azi se afla in evul mediu sau chiar in mitul edenic, unde omul a vrut sa fie "ca Dumnezeu". Caci spiritul stiintific urmareste mai intai de toate autonomia. E adevarat ca aceasta viziune este una istorica, dar cu precizarea ca istoria are mai multe posibilitati de a se realiza. Uneori istoria ne duce pe cai laturalnicie, pe cai eronate. Asa se explica cum au fost posibile marile atrocitati. Nu vad in asta un determinism istoric, caci istoria are un sens numai retrospectiv. In viitor putem sa anticipam doar tendintele. Iata dar rolul artistului sau al "profetului"(Nietzsche care a anticipat supraomul) care ia pulsul vremii si exprima prin arta "starea de spirit a vremii", nazuintele, visele, imaginile.. De aceea, mai mult ca istoricul, artistul poate da dovada de omul vechi si de omul nou. Istoria fara imagologie e o stiinta moarta.

Heisenberg a arătat în mod convingător că există o limită definită şi finală a preciziei tuturor măsurătorilor obţinute prin instrumente concepute de om pentru aceşti „mesageri misterioşi din lumea reală". Principiul incertitudinii „afirmă că există anumite perechi de cantităţi, precum poziţia şi viteza unei particule, ce sunt legate într-o asemenea manieră încât determinarea uneia dintre ele cu o precizie sporită antrenează în mod necesar determinarea celeilalte cu Cucerirea spaţiului yi dimensiunea omului o precizie redusă."23 Heisenberg conchide de aici că „decidem, prin selectarea tipului de observaţie folosit, care aspecte ale naturii trebuie să fie determinate şi care trebuie să fie lăsale în umbră."24 El susţine că „cel mai important dintre rezultatele recente ale fizicii nucleare a fost recunoaşterea posibilităţii de a aplica, iară contradicţie, tipuri foarte diferite de legi naturale la unul şi acelaşi eveniment fizic. Aceasta se datorează faptului că într-un sistem de legi ce se bazează pe anumite idei fundamentale numai anumite modalităţi foarte bine definite de a pune întrebări au un sens şi, prin urmare, un astfel de sistem este independent de alte sisteme care permit să fie puse alte întrebări.(Hanna Arendt Intre trecut si viitor pp.286-287)

De aici tragem concluzia, asa cum observa si Hanna Arendt, ca cercetarea modernă a „realităţii adevărate" în spatele simplelor aparenţe, care a produs lumea în care trăim şi a avut ca rezultat Revoluţia atomică, a condus la o situaţie în ştiinţele însele în care omul a pierdut însăşi obiectivitatea lumii naturale, astfel încât în vânătoarea sa de „realitate obiectivă" a descoperit brusc că întotdeauna „se confruntă singur cu el însuşi." Ceea ce Kant spunea in Critica ratiunii pure, ca omul gaseste in lucruri ceea ce pune el in ele. Si asta cu mult timp ca Einstein sa descopere teoria relativitatii. Probabil ca si cercetatorul e un artist care expriam "starea de spirit a vremii", nazuintele si visele. Insa spre desoebire de artist, cercetatorul pare ca ajunge accidental la anumite rezultate. Desi, dupa parerea mea, nimic nu-i intamplator. Omul ajunge acolo unde vrea sa ajunga, acolo unde se teme ca va ajunge.

Vine apoi Thomas Kuhn care defineste paradigma stiintifica ca un set de practici care defineste o disciplina stiintifica la un moment dat si este universal recunoscuta de membrii unei comunitati stiintifice datorita faptului ca ofera un model de cercetare. (Kuhn, The Structure of Scientific Revolutions). Si de-aici toata lumea te intreaba: tu din ce paradigma faci parte? Adica, tu esti cu noi sau cu aia, filosofii? Postmodernismul si-a dat seama de acest adevar local si te incurajeaza sa-ti exprimi sentimentele si opiniile si credintele. Chiar  in aeroporturi am vazut loc de rugaciune, sinagoga si moschee toate in aceeasi incapere, corporatiile au sali de meditatie, la cursuri nu conteaza ce spui important e sa ai si tu o opinie. Ai spune ca e un lucru minunat, dar in loc sa aibe efectul asteptat, acest fapt aduce si mai multa nesiguranta. Caci omul are nevoie de o autoritate( vezi Hanah Arendt intre Trecut si viitor). Supraomul lui Nietzsche nu poate fi tinut in parametrii normali decat prin multe sedinte se psihanaliza. E un om care abia se tine pe picioare.