Normlessness

Când ajungi sa emiți legi pentru a acoperi toate excepțiile, atunci excepția se transforma din norma in abuz. O astfel de lume absurda si întoarsă pe dos... nu rezista decât cu multe ședințe la psiholog. Pentru ca orice norma mai intai de a fi interiorizata, este reprimata. 

Un exemplu: trebuie sa îți asiguri mașina stricata din garaj chiar dacă are 30 de ani vechime si nu o mai folosești pentru ca s-ar putea sa vina un hot, sau nepot, sa ti-o repare si sa fuga cu ea, iar asta poate duce la accident. Iată cum o excepție se aplica la toți fara discriminare si devine norma. 

Emile Durkheim, descrie anomia care fiind o stare de relativă lipsă de normă sau o stare în care normele au fost erodate. O normă este o așteptare a modului în care oamenii se vor comporta și ia forma unei reguli care este mai degrabă aplicată social decât formal. Astfel, efectul lipsei de normă, fie la nivel personal, fie la nivel social, este de a introduce alienarea, izolarea și desocializarea, adică excluderea sociala. Pe măsură ce normele devin mai puțin obligatorii pentru indivizi, indivizii își pierd astfel simțul a ceea ce este bine și rău sustine Durkheim.

Contrar termenului consacrat de sociologul francez, voi argumenta ca lucrurile stau tocmai invers, sau cel putin, au nevoie de o nuantare. Emile Durkheim da ca exemplu protestantisismul care este o forma de anomie in raport cu regulile catolicismului. Cu alte cuvinte, in protestantism nu mai esti supus atator norme si legi, nu mai trebuie sa platesti penitente, pentru ca in absenta legii nu este pacat. El considera ca in punctul maxim al anomiei, societate poate ajunge la o stare de anarhie. Nici aici nu sunt  de acord cu renumitul sociologul. Veti vedea cum o societate cu norme prea rigide si cu prea putina libertate individuala, duce la aceeasi stare de anomie. 

Daca Durkheim a ales un exemplud din istoria noastra religioasa, am sa aleg si eu altul pentru a sustine contrariul.  Si anume, anul 50i.h-70 d.h, mai exact cultura iudaica sub dominatia romanilor, pana la Vespasian si asediul Ierusalimului. Cultura iudaica nu este aleasa intamplator. Este o cultura care timp de peste 3000 de ani inainte de Hristos, s-a bazat tocmai pe respectarea legii care a devenit cult, religie, norma sacra. Legea nu doar ca a impus niste reguli de convietuire, ci devine lege morala, absoluta, inviolabila, devine religie. Legea dupa cum stim, se aplica pentru toti fara discriminare. Iar cane legea ia locul manifesatarilor religioase, apare constrangerea, abuzul, tirania legii. 

In anul 30 i.H. apare insa un om care vrea sa reformeze societatea iudaica din interior. El se declara ca fiind "Sfarsitul legii". Eu am venit sa implinesc legea, spunea el, pentru ca toti care incalca legea sunt pasibili de moarte, pe buna dreptate. Caci legea te acuza, dar harul te elibereaza. Nu vreau sa fac o prelegere teologica. Ci doar sa creez contextul in care societatea ajunsese la un punct maxim. Iar acesta ravna pentru lege ajunsese la absurd. Nu doar ca legea lui Moise si cea mozaicala era constrangatoare, dar unele secte cum erau fariseii, impusesera niste legi absurde. Nu puteai sa salvezi un magar din groapa in ziua Sabathului. Nu te puteai deplasa mai mult de o mie de pasi in ziua Sabathului. Devenise totul atat de absurd incat paraliza tot ce inseamna spirit. 

Nu sunt pentru anarhie, sunt pentru o societate in care sa fie cat mai putine legi si norme. Pentru o societate in care exceptia trebuie tratata ca exceptie nu ca regula. Si pentru o societate care intelege legea si normele in spiritul ei, nu in literea ei. Atunci cand aplici legea in litera ei faci un abuz. Pentru ca fara o discriminare intre lucruri, nu putem cunoaste lucrul in sine. Discriminam tot timpul pentru a vedea particularitatile, ci nu generalul. Iar asta nu e un lucru rau in sine. Aplicand litera legii vom fi niste roboti, asemeni germanilor (da! germani, termenul nazist nu poate fi atribuit unui concept abstract, ca doar nu au fost extraterestrii) cand participau de dragul normelor sociale la asasinarea a milioane de oameni, cu o constiinta mai sanatoasa ca cea a boului. 

De ce a fost posibil acesta nebunie colectiva in spiritul german? Jung care anticipase fortele distructive ale  spiritului german sustine ca germanul nu si-a inteles demonii, a incercat sa ii ascunda si sa ii domine prin forta legii, prin norme sociale si prin civilizarea barbarului. Toate acestea, ca niste dorinte interzise, sunt reprimate in inconstient. Atat la nivel individual cat si la nivel colectiv, mecanismul este acelasi. Cand nu lasi demonul sa fie, apare nevroza sau psihoza in masa. Ea este asemeni revelatiilor mistice, prin care omul este infierbantat de niste idealuri marete. Pentru ca acel ideal este o forma de a refula fortele inconstiente. Ura se tranforma in iubire si iubirea in ura. Numai obiectul isi schimba forma, substratul este acelasi. 

Unii psihologi recomanda ca atunci cand vrei sa scapi de o obsesie sa iti gasesti un hobby. Suferi in dragoste, cauta un hobby. Muncesti prea mult, cauta un hobby. Stiu, totul pare minunat pe termen scurt. Doar ca acel hobby se transforma intr-o obsesie si mai mare. Il consuma si mai mult pe acel pacient. Pentru ca este doar o psihologie pozitivista. Asta face de fapt si societatea. Esti constarns de o mie de legi. Cauta sa "evadezi", cauta libertatea pe care ti-o oferim noi prin agentiile de turism. Esti constrans de normele sociale si nu poti sa mai respiri, iti oferim un weekend in care sa iti ineci frustarile in alcool. Iar omul modern devine auto-distructiv, pentru ca furia pe care o strange se intoarce impotriva lui. Asemeni adolescentilor care se taie pe mana, doar ca sa nu isi exprime furia pe parinti.  

Nu putem trai intr-o societate in care exista legi pentru cum sa te imbraci, cum sa porti la gura o masca, ce poti sa spui si ce nu este permis, ce sa asculti si ce sa nu asculti, in ce sa crezi. Nu putem trai intr-o societate unde exceptiile devin reguli si se aplica fara discriminare tuturor. Pentru ca vom ajunge la acea societate puritana, in care psihologii vor avea mult de lucru, in care isteria, aceasta boala pe care am crezut ca am depasit-o o data cu emanciparea sexuala din anii 70, se va intoarce mai violent, cu forte nebanuite, deghizata in idealuri marete si intr-o noua forma utopica. Trebuie sa fim vigilenti tot timpul si sa ne cunoastem demonii, nu sa ii inlocuim cu altii. Pentru ca numai asa putem trai liber, fericiti si toleranti cu noi insine si cu ceilalti. 

P.S. Google Normlessness