Astazi am fost prin Ramnicu Valcea. Din punct de vedere al calitatii vietii cred ca Rm. Valcea e cel mai potrivit oras din Romania. La doaua minute de Palatul de Justitie, care se afla in inima orasului, pe langa niste fantani arteziene, treci strada, bei putina apa inainte sa urci treptele si te pornesti la drum. Scarile te poarta pas cu pas, tot mai sus printre fagi. E ceva fantastic, cum poti sa mergi pe un traseu de aproximativ o ora pornind din centrul orasului. Nu mai vorbim de statiunile balneare care inconjoara din toate partile Valcea, Oltul, aerul super curat, strazile si pietele impecabile. Dar nu despre asta vreau sa va vorbesc. Ci despre ceva mult prea subtil. Asta e! sunt un om care nu poate ignora semnele.
Ce fel de Semne? Pai alea facute sa nu le bagi de seama tocmai pentru ca fac parte din cotidian. Cand vezi si auzi o reclama zi de zi nu o mai bagi in seama. Dar impactul ei e acolo, subliminal. Socul asta te izbeste cand calatoresti pentru prima data intr-o tara civilizata. In termeni sociologici se numeste Culture Shock. Adica te izbeste ceva, te irita ceva, dar nu stii ce. Am sa va spun ce m-a iritat pe mine astazi cand am trecut prin piata frumos amenajata, parca sa distanteze oamenii nu sa ii uneasca, piata Mircea ce Batran, sau cum ii mai spun valcenii, la Ceas.
In piata, la fiecare stalp se afla o boxa, un difuzor. Am avut asa un flash-back din viitor. Dintr-un vis pe care l-am mai trait, dintr-un film. Cateva banci pe care sa te asezi si sa hranesti porumbeii. Si din difuzoare se aud stirile. Iesi in parc dar nu poti sa scapi de nebunie. Ti se spune constant ce se intampla in lume, cati oameni au murit astazi si cum sa te distantezi social ca in filmele lui Tarkovsky. M-a izbit contrastul asta dintre superba zi de Toamna si starea de spirit ce emana din difuzoare. Nu, nu e un vis, e realitatea suprearealista! Dar poate ca sunt subiectiv. Poate ca lagarul asta este doar in mintea mea.
Cobor scarile ca sa trec strada printr-un pasaj ultra-modern. Si cand sa urc, niste scari rulante care ma atentioneaza. Imi spune cum sa ma pozitionez pe banda. Cum sa ma tin de balustrada cu o voce autoritara. WTF, imi spun, chiar atat de retardati am ajuns incat sa nu mai fim instare sa urcam niste scari? Sa avem nevoie de instructiuni? Oare asta inseamna o tara civilizata? Ma lovise mai demult chestia asta la prima escala in Londra. Pentru siguranta dumneavaostra...la tot pasul. Si cand te pui pe WC! Si cand dai cu capul de stalpi, poti cere despagubire! Ca stalpul se afla in drumul tau si nu a fost marcat!
Urc la suprafata, in sfarsit, lumina soarelui de Octombrie ma orbeste. Imi pun ochelarii si vad totul mai frumos, culorile si frunzele mai intens colorate. Trece o masina de jandarmi cu o portavoce: Distantati-va, nu stati in grupuri mai mari, pentru siguranta dumneavoastra purtati masca corespunzator. Si toata placa care se reia, cu o voce de metronom. De data asta nu am cum sa ignor semnele. E ca in basme, e ca in filmele alea distopice, daca ti se arata de trei ori un semn inseamna ca trebuie sa il bagi in seama. Sa crezi in el si in superstitii! Sa deschizi ochii, cum scrie pe un panou publicitar. Si cum orice semn are nevoie si de o interpretare...
 |
| La Ceas Rm Valcea |
Iesi la vot, ca apoi totul o sa fie bine. In literatura de specialitate exista un intreg capitol si se numeste Victimologie. Esti doar o victima! Anuleaza orice gandire critica. E mai usor sa gandeasca altul pentru tine. Libertatea implica un stres de adaptare la mediul inconjurator. Nu e usor sa te orientezi singur in spatiu. Sa iti dai seama singur cum sa urci scarile. Doamne fereste sa vezi un copil ca se catara in copac, ca striga toate mamele din parc la el sa se dea jos! In curtea scolii nu ai voie sa alergi! Si de mici crestem o generatie de sensibili obsedati de securitate! Caci ghici ce, doar noi va putem oferi adevarata Securitate!
No comments:
Post a Comment