Despre obedienta in societatile postmoderniste

Agentiile de recrutare a fortei de munca, in cele mai multe cazuri, cauta oameni cat mai docili, care sa execute ordinele si care sa munceasca, daca e nevoie, si peste program.  Dar inainte de agentii, profesorii premiaza acei copii ‘constiinciosi’. Cu cat esti mai servil,  mai obedient, cu atat mai mult esti considerat un elev model.  Si cum n-ar fi fost sufficient, parintii vor Copii Ascultatori. Am folosit caractere mari pentru ca intr-adevar, si asa este, Copiii Ascultatori sunt o Institutie. Noul model social.

Abu Ghraib Preason vs Stanford Experiment

Philip Zimbardo, specialist in psihologie sociala, se intreaba cum e cu putinta ca oameni perfect sanatosi si normali din punct de vedere psihologic, fara inclinatii patologice, sa produca raul social fara pic de constiinta. Cum e cu putinta raul in societate? Crimele colective, marile genocide cum le explicam? Si pentru ca nu se multumeste cu determinismul psihologic, sau cu “natura umana”, Philip Zimbardo gaseste in “fortele situationale” un posibil raspuns. Fortele situationale reprezentand acele situatii in care fiecare om este pus sa aleaga intre bine si rau intr-un moment de constrangere. Oameni perfect normali, cu valori morale, au participat la macelaria a milioane de oameni in Rwanda, Cambogia, URSS, etc.

Bineinteles, ca in lume exista mereu un rau latent care nu izbucneste decat in anumite situatii si sub o presiune cat de mica. Si te vei multumi cu faptul ca pana la crimele colective si genocide sunt multi pasi. (Dar am vazut cum o mica criza a zdruncinat putin principiile noastre Umaniste). Ei bine, Philip Zimbardo in Efectul Lucifer argumenteaza faptul ca oricine e capabil de a face raul pe care nu si-l poate imagina. Si daca e dificil sa explici cum poate un om sa faca rau semenului sau, atunci si mai dificil este sa explicit cum un om, in situatii exceptionale si sub o presiune psihologica, privat de libertate si drepturi, devine un EROU. Caci, ce e uimitor, acest gen de om nu doar ca sfideaza autoritatile, dar are si puterea de a depasi legile naturii.  Si, in acest caz avem, chiar noi romanii, atatea exemple graitoare din recentele temnite comuniste si din experimentul de la Pitesti.

Philip Zimbardo gaseste un tap ispasitor in Institutiile care vor oameni cat mai docili, care sa execute ordinele fara sa se intrebe de ce? Intr-un experiment realizat de un colg de-al sau, oameni normali au administrat socuri electrice semenilor sai la indemnul unui om “in halat alb si cu ecuson”.  In 90% din cazuri au fost administrate socuri “mortale”. Sub umbrela unei “autoritati”, institutii , “ halate albe”, sau “gulere negre”, omul se simte absolvit de orice vina.  Iata dar cum societatea noastra creaza oameni care sa se supuna in anumite situatii. Paradoxal, aceasta supunere izbucneste irational si fara nici o logica in rebeliune. E mult mai usor de manipulat acesti oameni docili. Caci, a Nu fi obedient, nu inseamna a fi un rebel fara cauza. 

Al doilea paradox e ca obedienta in loc sa nasca multumirea de sine, naste conformismul, atasamentul la idéa de success acceptata de majoritatea. Omul trebuie sa se alinieze la idéa de fericire (vacante in straintate, haine de firma, masini scumpe si costisitoare, etc) impusa de trend. Trebuie sa te aliniezi, iar daca nu reusesti esti un alienat, un inadaptat. Fiind un inadaptat, reversul ar fi sa privesti cu resentiment toate aceste bunuri consumeriste, care in sine nu sunt deloc rele, pentru ca tu confunzi valoarea cu bunul. Iar adevaratul rebel nu se naste din resentimente, cum nu orice om care bea devine alcoolic. In concluzie, obedienta e sursa nefericirii pentru ca fura adevarata identitate a omului si ii ofera una de imprumut, prefabricata. Acel om niciodata nu va fi multumit cu serviciul, cu statutul sau, desi servil, va astepta momentul refularii si il vei vedea in strada strigand “libertate”. Caci s-a creat o relatie de depedenta intre Institutii si libertatea omului.

.