Acest post urmareste sa descrie succint conceptul de ‘strain theory’a lui Robert Metron cu privire la devianta in societate. ‘Strain Theory’ face parte din abordarile sociologice ale criminalitatii si urmareste relatia dintre conditiile economice si devianta in societate. Care este raportul dintre criminalitate si numarul somerilor? Care este legatura dintre obiectivele si mijloacele de care dispun oamenii in societatile capitaliste? Se poate vorbi in acest context social de egalitate de sanse? Ce inseamna deprivare in atingerea scopurilor si ce inseama deprivare relativa? Iata dar cateva din intrebarile la care “strain theory’ incearca sa raspunda. La final vom vedea in ce masura strain theory raspunde intrebarilor de mai sus, dar si care sunt criticile si slabiciunile acestei teorii.
Intr-o societate stratificata, in care rolurile sociale erau bine definite prin nastere, etnie, rasa, statut, religie, unde imparatii si clericul bisericesc erau "ambasadorii lui Dumnezeu," nu se punea problema unei societati meritocratic. (Keith and Wayne, 2009:82). O data cu caderea Bastiliei, symbol al revolutiei franceze, lupta de clasa a capatat un caracter general pus in lumina de ideile iluministe ca liberté, fraternité, egalité. Organizarea societăţii franceze era divizată în trei stări: nobilimea, burghezia şi a treia stare, adica poporul. Burghezia care se ridica pe baze economice vroia si putere politica. (Doyle, 1989). Lupta de clasa va continua cu ideile lui Marx si Engles (1845) si vor avea impact pana in ziua de azi in ceea ce denumim ‘new criminology’ sau ‘left realist criminology’. (Michael, 2004:64).
Aristotel (1999) definea omul ca ‘animal social’ deoarece, credea el, statul este anterior individului. Mai tarziu J.J. Rousseau (1762) avea sa defineasca omul ca fiind anterior statului, pentru ca bunul lui cel mai de pret este libertatea cu care a fost inzestrat de la natura. Insa, omul isi da de buna voie libertatile sale natural statului si semneaza un contract in schimbul securitatii oferite de stat. Aceasta teorie contractualista sta la baza Statului modern si la baza revoluriei franceze. Dandu-si libertatile de buna voie, oamenii definesc in stat ceea ce e legal si ilegal prin raportare la imaginea comuna pe care membrii unei societati au cu privire la ceea ce trebuie sa fie comportament normal. Aceasta imagine in statele democratice este data de nr. majoritatii prin vot.
Pe aceste idei contractualiste, Emile Durkheim (1893) avea sa introduca termenul de anomie, adica de slabire a normelor impuse de societate atunci cand individul nu isi poate atinge scopurile ca bunastare economica sau statut social. (Chris, 2009:367). Cu alte cuvinte, el rupe contractul social, pentru ca institutiile statului nu mai ofera sansa oamenilor de a-si atinge idealurile. Trecand peste prescriptiile impuse de majoritate, individul devine delicvent. Robert Merton va fi adeptul acestei teorii si va prelua termenul de anomie al lui Durkheim pentru a se referi la faptul ca cultura dominanta stabileste scopurile spre care sa tinda un individ, dar nu ii ofera si mijloacele necesare. Slabind normele impuse de majoritate, mijloacele de care se va servi minoritatea vor fi declarate ilegale.
Iata dar, din moment ce statutul social dobandit prin nastere a fost contestat, oricine poate sa ajunga in varful piramidei sociale acolo unde succesul material si stima sunt privite ca valori intrinseci, dobandite prin munca, educatie, inzestrari naturale, etc. (Chris, 2009:367). Statutul social poate fi dobandit prin institutiile statului care acrediteaza prin legi, politici guvernamentale, justitie, educatie, sistem sanitar, mijloacele prin care pot fi atinse obiectivele. (Michael 2005:78). Cand aceste obiective nu pot fi atinse pe cale legala, se va ajunge la contestarea normelor prescrise de institutii si implicit la incalcarea legilor, deci la criminalitate. Merton vrea sa descopere cum anumite structuri sociale exercita presiune asupra anumitor persoane pentru atingerea acestor obiective. (Michael, 2005:78).
Avand acest context vom intelege teoria lui Merton (1968) cu privire la strain theory, care priveste criminalitatea ca un efect produs de cultura dominanta ce pune accent pe valorile materiale si pe dobandirea lor cu orice scop. ‘Visul American poate fi al oricui’. (Michael, 2004:78). Din acest punct de vedere, scopul scuza mijloacele. Asadar este in natura umana sa caute fericirea si bunastare indifferent de mijloace. Asa cum observa Chris Hale (2009:367):
‘strain theory este o teorie structurala ce se pozitioneaza disjunctiv intre scopurile prescrise de cultura dominanta si mijloacele legale de a le dobandi. La modul general, teoria ar sugera faptul ca in clasele de jos criminialitatea este mult mai mare din moment ce au aceleasi obiective ca cei din clasa de mijloc si clasa de sus, dar sunt lipsiti de mijloacele acestora in atingerea obiectivelor.’
Cu alte cuvinte, toti vrem sa avem asigurare de sanatate, o casa cu piscina, eventual o masina pentru fiecare membru din familie si in plus sa ne mai permitem doua vacante pe an in statiuni exotice. Aceste dorinte nu sunt deloc absurde daca privim in ziare, in mass-media, la ceea ce defineste succesul si fericirea in societatea noastra. Cei mai multi nu ajung sa aibe acces la resurse, nu au conditia economica necesara, nu au competentele necesare sau inzestrarile ereditare pentru a ajunge in varful piramidei. Nu au acces la informatii sau nu au bani sa urmeze o Universitate. Provin dintr-un mediu defavorizat si stimagtizat. Pe cei mai multi oameni din medii defavorizate aceste privatiuni nu ii determina sa se resemneze. Ei vor gasi cai alternative de a-si atinge scopurile, de cele mai multe ori ilegale. Asadar, se intra intr-un conflict intre normele prescrise de institutii si mijloacele folosite de oameni in atingerea obiectivelor.
Acest conflict, in viziunea lui Robert Merton (1968) este reprezentat de cinci modele rezultate din presiunea lipsei de integrare intre ‘obiectiele culturale si mijloacele institutionale’. (Cited in Michael, 2005:80). Primul model este cel de conformitate. Teoretic, in acest nivel nu exista un conflict intre obiectivele culturale si mijloacele institutionale. Societatea este stabila si sanatoasa, evolueaza organic, nu exista riscul unui conflict social. Al doilea model este Inovatia. Oamenii interiorizeaza obiectivele si le accepta, dar nu sunt de-acord cu normele prescrise de institutii pentru atingerea lor. Acest lucru poate crea frustrari care pot duce pe termen lung la inlocuirea normelor prescrise de institutii.
Al treila model este Ritualismul, atunci cand individul abandoneza telurile, obiectivele propuse de cultura dominanta, dar continua sa se supuna normelor institutionale. Acesti oameni tind sa se supuna chiar daca nu sunt de-accord, ori din firca, ori din conformism, ceea ce creaza anxietate si insecuritate emotional pe termen lung. Este tipul conformist care "inghite" si da "cezarului ce e al cezarului". (Michael, 2005:81). Al petrulea model este cel de Retratare, in care sunt respinse ambele, atat obiectivele cat si mijloacele propuse de institutii. Acesti oameni au ratat sansa de a avea acces la mijloacele propuse de institutii si au devienit asociali (nu insa si antisociali). Robert Merton (1968:207) da exemplu pe alcolici, vagabonzi, depedentii de droguri, ratatii. In sfarsit, ultima categorie este reprezentata de Rebeli, cei care abandoneaza atat obiectivele cat si mijloacele puse la dispozitie de institutii. Aceasta rebeliune impotriva a ceea ce inseamna obiective culturale si mijloacele institutionale am observat-o prea bine in revolutiile impotriva blocului socialist din Europa de Est.
Model de adaptare | Obiective culturale | Mijloace institutionale |
Acceptare/respingere | ||
Conformist | + | + |
Inovativ | + | - |
Ritualism | - | + |
Retratare | - | - |
Rebeliune | +/- | -/+ |
Cele 5 modele | de adaptare | ale lui R. Merton |
Dupa cum sustine Box, exista o stransa legatura intre conditiile sociale si criminalitate. Cand somajul este in crestere, atunci si criminalitatea este in creste. (Box, 1987). Asta inseamna ca nivelul criminalitatii este influentat direct proportional de conditiile economico-sociale. Se pune insa intrebarea, de ce in societatiile puternic indiustrializate rata criminalitatii este atat de mare? Robert Merton (1968) face distinctia intre dorintele induse din afara de catre societatea de consum si dorintele personale ce vizeaza strictul necesar. Cu alte cuvinte, institutiile nu trebuie sa promita obiective care nu pot fi atinse de majoritatea cetatenilor. (Merton, 1938:182). Acest lucru ii face pe oameni sa se simta neindreptatii si privati de anumite bunuri care, cred ei, li se cuvin. Pentru a intelege mai bine acest concept, Robert Merton (1938:182) foloseste termenul de "deprivare relativa". Chris Hale (2009:366) defineste astfel derpivarea relativa:
‘Asa cum numele sugereaza, deprivarea relativa se refara, spre deosebire de saracia absoluta, la modul in care se distribuie venitul in societate. Venitul poate creste pentru toti cetatenii, dar deprivarea relativa va creste deasemenea daca diferenta dintre saraci si bogati se accentueaza.’
Cu alte cuvinte, chiar daca media nivelului de trai a crescut in ultimii ani, multi dintre oameni se vor simti in continuare saraci datorita faptului ca se vor compara cu cei bogati. Cu cat distanta dintre saraci si bogati se largeste, cu atat deprivarea relativa va fi mai mare. De exemplu, poti sa faci parte din clasa de mijloc, dar daca mereu te vei compara cu Bill Gates, atunci vei fi cel mai sarac om, chiar daca nu te afli in pragul saraciei. Aici intervine rolul mass-mediei care bombardeaza zinlic oamenii cu imagini a ceea ce inseamna ‘viata buna, ideea de succes, fericirea’. (Chris, 2009:366)
Asa cum am vazut, exista o stransa legatura intre conditiile economice, structura sociala, mijloacele propuse de institutii in atingerea obiectivelor si criminalitate. Insa critica care i se aduce lui Merton este aceea ca pune prea mult accent pe criminalitatea claselor sociale de jos. (Michael, 2005:82). Strain theory nu tine cont de white-collar of crime, reprezentata de cei din clasele de mijloc sau chiar clasele din varf, ci doar de blue-collar of crime reprezentata de clasele de jos. (Croall, 1922:45). White collar of crime e in contrast cu strain theory, asa cum observa David and Elin (2001:23):
"Doar 9 procente din esantionul celor care nu avea un loc de munca la momentul respectiv au comis delicvente. Acest lucru e in contrast cu criminalitatea din strada, specifica celor care n-au un loc de munca sau care nu sunt angajati intr-o activitate legala. Marea majoritatea a celor care lucreau si au comis delivente, adica 90% din ei, aveau "white-collar jobs"(adica erau calificati pt. o meserie), si mai mult de un sfert din esantion erau patroni sau lucrau in domeniul afacerilor."
Asadar, "strain theory", ca si criminalitatea ce ne ingrijoreza nu tine seama decat de acele crime care se vad, violuri, impuscaturi, furturi, dar nu analizeaza fenomenul coruptiei, evaziunea fiscala la nivel inalt, parlamentar, bancar, etc. Pe de alta parte teoria nu explica criminalitatea din pasiune, non-utilitarista si nu are raspunsuri pentru criminalii in serie. (Michael, 2005:82). Intra-devar, o teorie sociologica nu ia in calcul si celalte teorii psihologice sau determinismul biologic. Merton (1938) incearca sa formuleze prin "strain theory" o teorie generala, dar pierde din vedere individul. Cohen (1955) observa ca Merton da impresia ca alegerea indivizilor de a se adapta la mijloacele propuse de instiutii este facuta in conditii de haos social. De aemenea, nu tine cont de influentea subcuturilor sau alte influente sociale. Asa cum am vazut mai sus, Merton sustine ca devianta se produce cu precadere in clasele de jos. Insa nu vede si cealalta parte a monedei unde majoritatea membrilor aceleiasi clase se conformeaza normelor. Nu isi pune intrebarea "de ce nu toti oamenii din medii defavorizate comit crime"? (Michael, 2005:83).
"Strain theory" a lui Merton sustine ca ‘toate clasele sociale din America au imbratisat ideea de success financiar’. (Lemert, 1964:83). Mai mult, Merton nu tine cont de faptul ca diferite clase sociale au alte valori culturale in care ‘Visul American nu intra in discutie’. (Lemert, 1964:83). Pe de alta parte, teoria nu are validitate externa. Asa cum observa Michael Doherty (2005:82) ‘strain theory’ este o explicatie a deviatiei in societatea Americana. Nu ia insa in considerare si celelale tari care nu au o filozofie capitalista. (In momentul cand Merton (1968), a scris ‘Social theory and social structure’ in Europa de Est se formase blocul socialist). E adevarat, intr-un stat socialist poate ca dispare lupa de clasa, dar apar alte crime cum ar fi cele politic-ideologice. Asa cum am vazut, sunt multe lucruri care i-au scapat lui Merton in elaborarea srain theory. Insa multe din punctele lui raman valabile si au fost tesate de un numar de sudii empirice, dar si imbunatatie de precursori ca Agnew (1992).
In concluzie, Strain Theory explica mule lucruri prin legatura stransa intre mediul social si devianta. Asa cum o sa vedem in urmatorul post, ar putea exista o legatura intre criminalitate si numarul celor neangajati, intre criminalitate si integrarea sociala. Pe de alta parte am evientiat influenta si rolul institutiilor in conturarea si atingerea obiectivelor, in educarea societatii, dar si nevoia de politici nationale cu privire la combaterea saraciei. Consider ca strain theory raspunde nevoii societatilor liberale de a implementa politici sociale, chiar daca acestea nu au efect imediat. Insa o abordare mai individuala sau multi-teoretica ar putea imbunatati mult the strain theory si intelegerea fenomenului criminalitate. "Strain Theory" a fost la moda in anii 70 datorita bandelor, gastilor, muzii hip-hop, skinhead, Punk, Rock, Hippie, care in mod explicit erau impotriva normelor/obiectivelor impuse de cultura dominanta ce isi bazeaza filozofia pe consum si profit. Insa de la devianta la criminalitate sunt pasi care lipsesc.
No comments:
Post a Comment