Despre mecanismele urii.

• Socanta cercetare a lui Milgram arata cum oamenii se supun orbeste atunci cand au in spatele lor o autoritate. Asa se explica de ce multi au actionat fara sa gandesca in exterminarea evreilor. Marea surpriza a fost reprezentata de nivelul ridicat de obedienta al femeilor. In ciuda dezacordului si a plansului, in proportie de 100% studentele au ascultat pana la capat, administrand socuri subiectului care incerca sa rezolve o sarcina imposibila.

Abu Ghraib Irak 2003

• Ester Reiter(Making Fast Food) spune ca obedienta fata de autoritate este trasatura cea mai pretuita la un angajat de fast-food. "Lucrul pe banda este menit, in mod deliberat, sa-i despoaie pe lucratori de orice gand si orice judecata. Ei nu sunt decat prelungiri ale benzii."
• 
  
• Apoi experimentul ochilor albastri impotriva celor caprui. John Steiner studiind ororile de la Auschwitz, trace concluzia ca "situatia tinde sa fie cel mai direct determinant al comportamentului SS," trezindu-i pe acesti adormiti si aducandu-i la conditia de ucigasi activi. Rolurile devin mai importante decat trasaturile de caracter.

• Hanna Arendt(Un raport asupra banalitatii raului). Sase psihiatrii l-au declarat normal pe Adolph Eichmann, cel care a organizat in detaliu uciderea evreilor. "Mai normal decat sunt eu dupa ce l-am examinat" se spune ca ar fi exclamat unul dintre psihiatrii. Acest nou tip de criminal comite crime in circumstante care face aproape imposibil ca el sa simta sau sa stie ca face un lucru rau declara Hanna Arendt.

• Raportul "Tortura in Brazilia", intocmit de membrii Arhidiocezei Catolice din Sao Paolo, ofera informatii detalitate despre implicarea extinsa a agentilor CIA in formarea tortionarilor din politia braziliana. Tortionari au fost atat comunistii in tarile blocului de est socialist, dar si cei din politia braziliana impotriva amentintarii socialist-comuniste. 
• 
  
• Philip Zimbardo referindu-se la acest caz sustine ca "astfel de fapte pot fi reporduse in orice moment in orice natiune, acolo unde exista o obsesie legata de amenintarile la adresa securitatii nationale'.

• Inainte de fricile si excesele nascute de recentul rabzoi impotriva terorismului, exsita aproape perpetuul razboi impotriva infractionalitatii, in multe centre urbane." p. 439. Apoi romanul lui William Goldin cu Imparatul mustelor, in care vedem procesul de dezindividualizare prin pictarea fetii.
• 
  
• Philip Zimbardo in "Efectul Lucifer", faimosul profesor de la Universitatea Standford, a realizat un experiment care a trebuit sa fie intrerupt, datorita violentei unor oameni normali, dar care au imbracat uniforma unor gardieni. Orice om e capabil de raul absolut, concluziona el.
• Priviti imaginile inchisorii de la Abu Ghraib, care nu mai au nevoie de comentarii. Tortura sub forta situationala si contracentionala, IRAK 2003.

Inchisoarea Abu Ghraib Irakieni torturati de Ofiteri Americani

Astazi, inca nu exista acele forte situationale care sa creeze predispozitie spre un rau in masa. Dar evenimentele din ultima perioada imi dau de inteles ca aceste forte latente sunt mai puternice ca oricand in noi si in poporul nostru romanesc. Credeam intr-o trezire spirituala, dar vad ca totul este pervertit. Sunt sceptic. Nu mai cred in trezirea maselor, ci doar cea individuala.

Stiind ca in om se afla atatea forte distructive, poate va intrebati si voi ca mine, care e atitudinea pe care sa o ai fata de Lume? E atitudinea lui Don Quijote care vede in femeia aia depravata si cu miros de usturoi, o regina veritabila in numele careia lupta cu leii. Vede in acei talhari care-si meritau moartea, adevarate povesti, si fara sa stea pe ganduri ii eliberaza. Vede in om, Ingerul, si-l elibereaza! Altfel nu vei face decat sa traiesti intr-o lume sub asediu. 

note: 2021

 Am scris acest post pe cand eram student la Criminology and Criminal Justice, Cardiff 2013. Am ales  fara sa stiu aceasta specializare pentru ca am vrut sa ma inteleg pe mine. Sa imi inteleg umbrele. De unde vin ele si ce inseamna. Caci numai devenind contient de propriile forte distructive putem sa alegem in mod constient binele.  D. M.

Iata ca aceste forte colective au iesit la suprafata, cum era normal, in situatii de criza, de frica, de pandemie. Cei care vor sa isi impuna viziunea asupra lumii nu isi pun nici un moment problema ca in aceeasi masura pot face rau. Ca adevarata lupta morala trebuie sa se dea in interiorul fiecarui om. Abia apoi poti proiecta valorile interioare in societate. Dar numai constient de potentialul tau distructiv. 

Raul nu vine sub forma raului, ci sub forma binelui justificat, colectiv. Tot ce putem face e sa citim istoria ca si cum ar fi vorba despre noi. Sa putem sa ne punem in pielea celuilalt. Sa empatizam cu ce nu suntem de acord. Sigur ca nu e comod sa te imaginezi pe tine acel Gardian din inchisoarea din Abu Ghraib. Caci nu iti poti imagina ca tu esti capabil de raul absolut, iar asta este un rau in sine. Asa cum esti capabil de binele absolut, care este sacrificiu!

Ce se intempla cand nu te cunosti pe tine, cand nu cunosti potentialul raul din tine? Ai tendinta sa transferi totul in afara ta. Tot ce nu merge bine in tine este externalizat: politica, inegalitate sociala, inegalitate economica, injustitie, discriminare, opresiune, etc. Si atunci incerci sa schimbi ceea ce e in afara ta. Sa proiectezi un bine universal, care se rezuma de fapt la tine si la propria ta experienta individuala. Caci nu te cunosti suficient de bine ca sa integrezi fortele distructive si sa realizezi ca il contii pe dusmanul tau. 

Doar pentru ca esti dragut si vrei binele nu inseamna ca rezultatul este unul bun pentru toti. Trebuie sa iti integrezi dusmanul. Caci nu esti substantial diferit de el. El este umbra ta. Dusmanul este o parte din tine pe care nu vrei sa o recunosti. Nu vrei sa fii constient de asta pentru ca ar putea sa iti intoarca lumea pe dos, ar putea sa iti schimbe imaginea inofensiva pe care o ai despre tine. 

O alta iluzie, care pleaca de la materialismul dialactic al lui Marx, aste aceea ca putem controla Istoria. Cum putem controla niste variabile atat de complexe, can nu ne putem controla pe noi insine? Cand viata pare sa decurga dupa niste tipare care transcend forta noastra de intelegere? Asta nu presupune ca trebuie sa avem o atitudine fatalista, ca actiunile noastre nu conteaza, ca nu putem schimba lucrurile. Asta resupune sa te cunosti ca individi in asa masura incat sa iti dai seama ce e realitate si ce e iluzie in lumea pe care ti-ai creat-o. 

Toti avem o harta mentala a lumii exterioare dupa care navigam, dupa care ne traim viata, dupa care actionam. Si aceasta harta este una subiectiva. Caci aici este greseala materialismului dialectic, nu exista o realitate data, o realitate colectiva, una de grup, alta de gen, alta de sex sau religie! Ci o multitudine de realitati individuale care creeaza societatea. Iar aceasta nu poate fi identificata cu o ideologie, o credinta, de stanga sau dreapta, socialista sau capitalista. Ci exista o negociere continua dupa care definim realitatea. Iar atunci cand negociera aceasta este anulata prin cenzura, prin impunerea propriei lumi si viziuni, prin lipsa dialogului si a libertatilor individuale, atunci apare raul. 

Raul apare prin constrangerea si limitarea librtatilor individuale in detrimentul unei asa-zise libertati colective, superioare, sociale. 

Despre obedienta in societatile postmoderniste

Agentiile de recrutare a fortei de munca, in cele mai multe cazuri, cauta oameni cat mai docili, care sa execute ordinele si care sa munceasca, daca e nevoie, si peste program.  Dar inainte de agentii, profesorii premiaza acei copii ‘constiinciosi’. Cu cat esti mai servil,  mai obedient, cu atat mai mult esti considerat un elev model.  Si cum n-ar fi fost sufficient, parintii vor Copii Ascultatori. Am folosit caractere mari pentru ca intr-adevar, si asa este, Copiii Ascultatori sunt o Institutie. Noul model social.

Abu Ghraib Preason vs Stanford Experiment

Philip Zimbardo, specialist in psihologie sociala, se intreaba cum e cu putinta ca oameni perfect sanatosi si normali din punct de vedere psihologic, fara inclinatii patologice, sa produca raul social fara pic de constiinta. Cum e cu putinta raul in societate? Crimele colective, marile genocide cum le explicam? Si pentru ca nu se multumeste cu determinismul psihologic, sau cu “natura umana”, Philip Zimbardo gaseste in “fortele situationale” un posibil raspuns. Fortele situationale reprezentand acele situatii in care fiecare om este pus sa aleaga intre bine si rau intr-un moment de constrangere. Oameni perfect normali, cu valori morale, au participat la macelaria a milioane de oameni in Rwanda, Cambogia, URSS, etc.

Bineinteles, ca in lume exista mereu un rau latent care nu izbucneste decat in anumite situatii si sub o presiune cat de mica. Si te vei multumi cu faptul ca pana la crimele colective si genocide sunt multi pasi. (Dar am vazut cum o mica criza a zdruncinat putin principiile noastre Umaniste). Ei bine, Philip Zimbardo in Efectul Lucifer argumenteaza faptul ca oricine e capabil de a face raul pe care nu si-l poate imagina. Si daca e dificil sa explici cum poate un om sa faca rau semenului sau, atunci si mai dificil este sa explicit cum un om, in situatii exceptionale si sub o presiune psihologica, privat de libertate si drepturi, devine un EROU. Caci, ce e uimitor, acest gen de om nu doar ca sfideaza autoritatile, dar are si puterea de a depasi legile naturii.  Si, in acest caz avem, chiar noi romanii, atatea exemple graitoare din recentele temnite comuniste si din experimentul de la Pitesti.

Philip Zimbardo gaseste un tap ispasitor in Institutiile care vor oameni cat mai docili, care sa execute ordinele fara sa se intrebe de ce? Intr-un experiment realizat de un colg de-al sau, oameni normali au administrat socuri electrice semenilor sai la indemnul unui om “in halat alb si cu ecuson”.  In 90% din cazuri au fost administrate socuri “mortale”. Sub umbrela unei “autoritati”, institutii , “ halate albe”, sau “gulere negre”, omul se simte absolvit de orice vina.  Iata dar cum societatea noastra creaza oameni care sa se supuna in anumite situatii. Paradoxal, aceasta supunere izbucneste irational si fara nici o logica in rebeliune. E mult mai usor de manipulat acesti oameni docili. Caci, a Nu fi obedient, nu inseamna a fi un rebel fara cauza. 

Al doilea paradox e ca obedienta in loc sa nasca multumirea de sine, naste conformismul, atasamentul la idéa de success acceptata de majoritatea. Omul trebuie sa se alinieze la idéa de fericire (vacante in straintate, haine de firma, masini scumpe si costisitoare, etc) impusa de trend. Trebuie sa te aliniezi, iar daca nu reusesti esti un alienat, un inadaptat. Fiind un inadaptat, reversul ar fi sa privesti cu resentiment toate aceste bunuri consumeriste, care in sine nu sunt deloc rele, pentru ca tu confunzi valoarea cu bunul. Iar adevaratul rebel nu se naste din resentimente, cum nu orice om care bea devine alcoolic. In concluzie, obedienta e sursa nefericirii pentru ca fura adevarata identitate a omului si ii ofera una de imprumut, prefabricata. Acel om niciodata nu va fi multumit cu serviciul, cu statutul sau, desi servil, va astepta momentul refularii si il vei vedea in strada strigand “libertate”. Caci s-a creat o relatie de depedenta intre Institutii si libertatea omului.

.