Inegalitatea Sociala si Sistemul Sanitar. Neoliberalism.

Azi ca si ieri, m-am uitat toata ziua la dezbaterile din Camera Comunelor. Imi place cum isi sustin cei din camera argumentele urmand toate tiparele retoricii: Inventio, Dispositio, Elocutio, Memoria, Pronuntatio, cu un interes aparte pe al doilea canon Dispositio. Prin aranjarea discrusului in cele patru parti: Exordiu, Naratiune, Confirmare, Peroratia dar si prin dozarea in masuri corecte a etosului, patosului si logosului. Ca si in Romania, s-a dezbatut aprig reforma din sistemul sanitar. Vor sa privatizeze o parte din sistemul sanitar. Cel putin pentru micile probleme pentru a fi mult mai flexibil si lipsit de birocratie, UK fiind printre putinele tari unde sistemul sanitar este gratuit pentru oricine, indiferent daca contriubie sau nu la buget, indiferent daca e sau nu angajat, in scoala sau pur si simplu imigrant. Vor sa schimbe un lucru bun intr-un lucru profitabil si mai putin costisitor. 

Acolo unde diferenta intre saraci si bogati este mare, vezi figura 2:1, Uk fiind foarte aproape de Portugalia iar din alte statistici Romania urmeaza imediat Portugaliei si Bulgariei, poor health and violence are more common in more unequal societies. Wilkinson, R. and Pickett, K. (2009). Health and social problems are closely related to inequality among rich countries, vezi figura 2:2. Nu conteza cat de dezvoltata e o tara. Cu cat creste inegalitatea intre saraci si bogati, cu atat mai mult creste diferenta intre cei care au acces la sistemul santiar si cei care nu au acces. Acest lucru este corelat mai degraba cu raportul mare dintre bogati si saraci, decat cu salariul mediu pe economie. De exemplu, tari ca America, unde inegalitata este foarte mare, sistemul sanitar devine foarte scump chiar si pentru cei cu un salariu foarte bun.Cei bogati vor ridica pretul dar nu si standardul pentru toti cetatenii. Cu siguranta va creste standardul in servicii sanitare, lucru care va face sistemul sanitar aproape inaccesibil pentru cei mai multi. In tari precum Cuba, desi salariul minim pe economie nu se compara cu cel din America, sistemul sanitar este mult mai accesibil pentru majoritata cetatenilor si chiar foarte eficient. Vezi figura 2:3. 

In UK, privatizarea NHS-ului poate duce la o si mai mare inegalitate sociala. Majoritatea cetatenilor considera ca sistemul sanitar este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le are UK-ul. Pot confirma acest lucru din experienta. Dovezile arata ca reducand inegalitatea dintre bogati si saraci ar fi cel mai bun mod de a imbunatati calitatea veitii si accesul tuturora la sistemul sanitar. Iata de ce nu trebuie niciodata sa facem eroarea si sa comparam nivelul de trai cu salariul minim pe economie. Multi romani au parasit tara atrasi de acest miraj al salariului mare. Insa cheltuielile cu chiria, cu sanatata si cu asigurarile, i-au facut sa constate ca nu traiesc mult mai bine ca in Romania, chiar in tari ca America, Portugalia, Italia sau Spania. Nu cred ca intoarcerea la marxism-leninism e solutia. Dar o protectie sociala trebuie sa existe din partea statului cum exista in tarile din peninsula Scandinava. In orice privatizare ca Energie, Sanatatea, Transport Public, Statul trebuie sa isi asigure puterea de decizie printr-un pachet majoritar de actiuni sau prin legi protectioniste.

In October 2001, the richest 10% of households in the Buenos Aires Metropolitan Area accounted for the same portion of income than the poorest 60% of households in the same area. Their income level was almost 34 times higher than that of the poorest 10% of households, or almost 80% more than those of a decade earlier, and 25% more than in the hyperinflationary period of 1989. This increase in social inequality accelerated the growth of poverty among households, both with respect to the proportion of the population living in poverty and in terms of the intensity of poverty. (‘Neoliberal Meltdown and Social Protest’ Carlos, 2006)  

In ultima instanta, diferenta acceasta prea mare dintre saraci si bogati poate duce chiar la schimbarea regimului politic. Discutandu-se in Camera Comunelor despre privatizare sistemului sanitar in Uk, argumentul cel mai puternic in favoarea reformei ar fi eficienta. Se renunta la un sistem sanitar foarte scump, dar care aigura toti locuitorii Uk-ului, la unul pragmatic, eficient prin faptul ca se vor salva bani. Iata dar aici cum logosul nu tine cont de pathos. Omul nu-i doar pragmatic. El nu produce mai mult decat consuma dintr-un instinct pur pragmatic. Ci din contra, omul e risipitor. El face poezii si arta care nu-i profitabila. El e sentimentalist. Iar cand aduci in discutie o reforma sanitara, trebuie sa tii cont mai intai de nevoile omului aflata la baza piramidei lui Maslow, nevoi de securitate emotionala si sociala.

Pedeapsa cu inchisoarea? Pur si simplu, dezavantaj!

In acest post vom aduce in discutie eficacitatea pedepsei cu inchisoarea in prevenirea si combaterea criminalitatii. Aceasta discutie va insista pe dezavantajele unei astfel de politici. Vom vedea de asemenea ce critici se aduc celor care considera pedeapsa cu inchisoarea ca fiind o alternativa dezavantajoasa in combaterea infractionalitatii. Aceasta discutie nu poate fi completa fara sa definim ce este pedeapsa. Care este rolul pedepsei? Este oare inchisoarea singura forma de a pedepsi eficient pe cei care incalca regulile? Vom incepe printr-o discutie care sa priveasca pedeapsa din punct de vedere moral si uman. Deontologic vorbind, vom aduce in discutie proportionalitatea pedepsei si retributivitatea pedepsei. Nu in ultimul rand, vom discuta despre efectele incarcerarii si rezultatele unor politici care nu pun accent pe reintegrarea infractorilor, dar pun accent pe pedepsirea lor. Este aceasta politica de incarcerare avantajoasa din punct de vedere social, economic? In final vom vedea care sunt concluziile la care au ajuns o mare parte dintre criminologi. Aceste concluzii vor fi sustinute de statistici, date si cercetari empirice. 

In Metafizica Moralei, Immanuel Kant (1996) sustine ca un lucru e moral cand e facut conform cu datoria, ci nu din datorie. Pe scurt, trebuie sa faci acele lucruri pe care vrei ca altii sa ti le faca tie. Cand faci un lucru conform cu datoria nu mai exista o contradictie intre legea morala, (cea a constiintei) si datorie (care poate fi datoria de a-ti servi tara, datoria de a ucide in mod rational ca in cazul agentilor SS din Germania lui Hitler (Zimbardo, 2008). Asadar, este moral sa pedepsim un semen? Am accepta aceeasi pedeapsa in cazul in care noi am fi in locul lui? Pedepsim pe infractori din datorie, sau conform cu datoria? Iata doar cateva ipoteze de la care trebuie sa porneasca discutia noastra in definirea rolului pedepsei. Conform cu datoria, un om trebuie pedepsit pentru el insusi, ci nu pentru satisfacerea nevoii de razbunare. Astazi, pedepsim oamenii mai mult din datorie, pentru ca asa ni se pare ca este corect. Insa, corectitudinea unei pedepse trebuie sa tina cont intotdeauna de principiul proportionalitatii si retributivitatii. Sa I se aplice omului pedeapsa care o merita in functie de profilul sau social, psihologic, biologic. Daca legea se aplica tuturor in mod egal, atunci aceasta lege nu poate fi dreapta din moment ce nu toti oamenii sunt egali si nu au aceeasi egalitate de sanse.  

Aceasta retributivitate inegala a pedepsei o observam mai ales in cazurile in care un sarac fura o gaina si este inchis 7 ani, iar un parlamentar care a fost gasit cu o evaziune fiscala de mii de euro, este achitat cu o pedeapsa de 6 luni de inchisoare. In urma abuzurilor de la Abu Ghraib, Zimbardo observa cum justitia a fost influentata de "vointa de razbunare" a politicienilor. Pedeapsa primita de sergentul Frederick (Zimbardo, 2008:565) a fost foarte aproape de maximum, netinandu-se cont de fortele situationale. Cazuri mult mai grave de 'crime impotriva umanitatii' din Vietnam au fost trecute cu vederea sau au primit pedepse mult mai mici, pe cand sergentul Frederick, datorita mediatizarii dar si presiunii politice, a primit o pedeapsa 'exemplara' (Zimbardo, 2008:565). In acest caz, pedeapsa poate fi o reactie pasionala a societatii (Durkheim, 1972). Asadar, principiul proportionalitatii si retributivitatii a fot grav incalcat si nu s-a tinut seama de circumstantele atenuante. Este acelasi lucru ca si cum am fi executat un criminal in piata publica. Satisfactia si 'lectia' care i se da publicului este mai importanta decat integrarea si vindecarea infractorilor. Revenind la principiul lui Kant, totdeauna trebuie sa pedepsim omul conform cu datoria, ci nu din datorie. Este evident ca, asa cum se observa din raportul Punishment and Reform 'Ministers and other politicians can exert influence on Sentencing. Ministers frequently set out their views on this issue in speeches, media briefing and interviews. This matters because prison plays a key role in helping to ensure that we have a stable and safe country. It is, however, also essential that in a just society punishment must be balanced with humanity' (Corston 2011:49).

Mai sus a fost definit rolul pedepsei din punct de vedere moral. In cele ce urmeaza vom privi rolul pedepsei din punct de vedere pragmatic. Dupa Durkheim (1972), pedeapsa are un aspect de ritual si un aspect emotional. Aspectul ritual inseamna ca orice fapt atrage dupa sine consecinte. Din punct de vedere emotional, pedeapsa trebuie sa exprime oroarea fata de aceste fapte, furia, razbunarea, dezgustul, discriminarea, etichetarea, etc. Aceasta dimensiune emotionala transforma inchisoarea intr-o pedeapsa simbolica. Pentru ca fiecare fapta incriminata trebuie sa aibe o latura moralizatoarea. Justitia are o dimensiune simbolica, iar importanta pedepsei este legata de limbaj. Orice actiune, orice limbaj implica un cod (Fowler,1991). Inchisoarea, dupa cum vom vedea mai jos, nu este doar o alternativa practica in prevenirea criminalitatii, ci e mai mult o alternativa simbolica. Oamenii au nevoie sa stie ca faptele antisociale sunt pedepsite. Ca orice institutie publica, inchisoarea se foloseste de aceasta forta simbolica pentru a mentine ordinea in societate.

Nu doar inchisoarea este singura solutie simbolica in prevenirea criminalitatii. Exista mai multe moduri de a pedepsi pe cei care incalca legea: munca in folosul comunitatii, detentie pe timpul noptii, cursuri de calificare profesionala, inscrierea in programe de dezintoxicare pentru dependeti, sedinte psihoterpeutice, etc. Pe noi ne intereseaza rolul pedepsei cu inchisoarea, fiind cea mai severa forma de a pedesi infractionalitatea. Ne mai intereseaza rata de succes in prevenirea criminalitatii in randul celor inchisi. Primul argument care pledeaza pentru mentinerea pedepsei cu inchisoarea ar fi acela ca pe viitor, infractorul nu mai poate produce alte infractiuni. El este privat de libertate. Deasemena se asigura un confort psihologic celor din afara. Lumea trebuie sa se simta in singuranta in mediul inconjurator. Inchisoarea are rolul de a protejeaza inocentii si de a preveni alte infractiuni. Rolul inchisorii este acela de: descurajare, reabilitare, pedeapsă si protecţie publica. 

Inchisoarea de cele mai multe ori este privita ca cea mai simpla alternativa. Inchisoarea functioneaza dupa principiul 'ochi pentru ochi si dinte pentru dinte'. Daca ai gresit, trebuie sa fii pedepsit. Aceasta gandire este specifica scolii clasice care priveste omul ca pe un animal rational cu vointa si putere de a lua decizii. Pentru Foucault (1991), pedeapsa nu trebuie sa mai functioneze dupa principiul ochi pentru ochi si dinte pentru dinte, ci 'Penal detention must have as its essential function the transformation of the individual’s behaviour (Foucault, 1991:12). Asadar nu satisfactia victimei, ci transformarea comportamentului trebuie urmarite prin privarea de libertate si detentie.

Dincolo de aceste idei filozofice si sociologice, in cele ce urmeaza vom arata prin statistici si date empiricie ca inchisoarea nu este o alternativa reala si pe termen lung in prevenirea si integrarea infractorilor. In inchisoare cei mai multi ajung sa isi perfectioneze metodele, sa invete noi moduri de a pacali sistemul (Warner, 2011). Fiind luati din societate si privati de anumite drepturi, cei mai multi infractori pierd contactul cu realitatea exterioara. Dupa ce perioada detentiei a expirat, acestia nu se pot reintegra in societate. Tehnologia, informatiile si chiar legislatia se schimba de la an la an. Nefiind pregatiti pentru noua realitate si fiind inadaptati, ei vor recidiva si se vor intoarece in inchisoare, acolo unde statutul le e recunoscut. Asa cum observa Corston (2011:48) 'Imprisonment without hope of improvement is inherently inhumane and will resul in increased disorder and suicide'. Numai o parte foarte mica dintre cei inchisi sunt reintegrati in societate si isi pot relua vechiul loc de munca. Cei mai multi dintre ei nu sunt calificati intr-o meserie, au probleme mentale sau sunt dependenti de substante narcotice. Only a quarter of prisoners have a job to go to on their release and this is a big cause of reoffending, argues Kevin McGrath(2011:71).

Timpul petrecut in inchisoare trebuie sa fie folosit in reintegrarea si calificarea celui retinut. Atunci cand este eliberat, el trebuie sa fie pregatit sa se descurce singur in societate. Neavand un job, detinutii eliberati nu vor putea inchiria o locuinta, nu vor putea deschide un cont bancar, nu vor avea asigurare de sanatate si alte drepturi elementare. Multi dintre detinuti au experimentat un comportament abuziv in inchisoare. Acest lucru ii face sa creada ca exista un razboi continuu intre ei si societate. 'This inevitably reinforces attitudes that make repeat crime more likely' (Corston 2011:49).

Daca din punct de vedere politic inchisoarea prezinta o alternativa, deoarece poate atrage simpatia publicului si implicit voturi, atunci din punct de vedere economic se dovedeste a fi foarte costisitor. Reabilitarea, pedepse alternative, munca in folosul comunitatii ar fi mult mai benefice si mai putin costisitoare. In UK, statul plateste pentru fiecare detinut in medie £40,000 Corston  (2011:47 argumenteaza  ca 'Imprisonment is the most severe punishment available to the courts; it is also the most expensive. In plus, rata de succes este mult mai mare daca se vor urmari programele de reabilitare. 'Community sentences are 7 per cent more effective at reducing reoffending rates than custodial sentences of under 12 months. The proven potential of restorative justice both to reduce reoffending and improve victimsatisfaction is significantly underexploited among the adult population (Warner, 2011:34) Se observa o crestere semnificativa  in retinerea si inchiderea celor care au primit o sentinta de pana la 12 luni. Over 36,000 sentences of up to three months were given by the courts in 2009. These short sentences result in prisoners having little prospect of being given effective programmes that might change their behaviour (Warner, 2011:35). Aceste sentinte au fost date in special for 'non-violent offences' . 

Inchisoarea are o rata scazuta in reducerea recidivarii. Aproape 50% dintre adulti recidiveaza dupa un an de cand au fost eliberati. Creste cu pana la 60% rata recidivarii pentru cei care au primit o sentinta pana la 12 luni de detentie si cu 80% pentru cei care au primit pana la 10 luni o sentinta cu inchisoarea (Corston 2011:49). De asemenea se observa o crestere semnificativa in sentintele date cu executare in inchisoare in randul populatiei, cu pana la 22% mai mult din 1997 pana in 2005, desi in aceeasi perioada rata criminalitatii a scazut cu 30% (Warner, 2011:35). Nu exista nici o dovada ca acest lucru se datoreaza cresterii eficiente a politiei in perioada 1997-2005. Poate ca acest lucru este datorat politicii de detentie pe care au acceptat-o majoritatea politicienilor. 

Rata de insucces in ceea ce priveste detentia este inca si mai mare in cazul minorilor. Fiind criminalizati de la o varsta frageda, rupti de societate si de familie, stigmatizati si etichetati, fara sa termine o scoala, minorii nu vor avea prea multe alternative cand vor fi eliberati. Singurul lucru pe care il pot face e sa revina in strada, la vechiul stil de viata. Multi dintre acesti copii sunt incriminati pentru fapte care nu necesita privarea de libertate intr-o inchisoare. Intr-adevar, in UK se observa o tendinta de a criminaliza orice. Probabil ca aceasta tendinta este exagerata de frica de crima (care are un nivel foarte ridicat, Home Office, 2009) si de mass-media. In 2008, din 6000 de copiii trimisi in judecata, 50% au fost inchisi pentru crime non-violente (Jacobson, Bhardwa, Gyateng et.al. 2009:1). Cei mai multi dintre acesti copii(70%) sunt descrisi ca 'persistent offenders' in accordance with the government’s ‘procedural definition’ of persistence (Jacobson, Bhardwa, Gyateng et.al. 2009:1). Acest lucru inseamna ca nu conteaza in ce fel de crime persisti. Din moment ce persisti, risti sa primesti o sentinta cu inchisoarea, indiferent de gravitatea faptei. Acest lucru nu respecta nici pe departe principiul proportionalitatii. Pentru ca cei mai multi dintre ei nu se pot lasa singuri de micile infractiuni, au nevoie de ajutor social si de coniliere psihologica. Asa cum ne invata si morala Biblica (Luca, cap.16 vers. 10) e mai greu sa fii credincios in lucrurile mici decat in lucrurile mari. Dupa cum se observa si in raportul 'A profile of children in custody', 30% dintre copii au primit sentinta pentru doua sau mai multe infractiuni. Only 6% of the sample had no previous convictions (Jacobson, Bhardwa, Gyateng et.al. 2009:1)

David Fraser (2007:1-5) neaga faptul ca in UK sunt trimisi mai multi oameni in inchisoare decat in orice alta tara din Europa. Fraser considera ca se face o eroare de judecata cand se compara numarul populatiei unei tari cu numarul celor din inchisori. Ar trebui sa se compare numarul crimelor inregistrte cu numarul sentintelor cu inchisoarea (vezi Fig 5.1 din anexe). Atunci, asa cum se vede in fig 5.2, UK ar trebui chiar sa creasca numarul celor retinuti si sa construiasca mai multe inchisori, deoarece trimite prea putini oameni in comparatie cu crimele care sunt inregistrate, cu mult mai putin decat tari ca Rusia, Polonia, Spania, etc. Pentru acesti oameni, spune Fraser, nu exista alta alternativa decat inchisoarea, deoarece acesti infractori prezinta un risc ridicat pentru societate si un pericol iminent. Societatea pierde mai mult daca ii lasa in libertate decat daca va cheltui 40 000 de lire pe an cu retinerea in inchisoare a unui singur infractor, indiferent de ce gen de crima a savarsit. 'Those remanded in custody have been judged to pose too great a risk to the public to be allowed their freedom'( Fraser, 2007:4).

Fraser are dreptate cand cere se se compare rata criminalitatii cu numarul populatiei din inchisori. In order to establish how lenient or severe it is in its use of prison, it is necessary, for each country, to compare that country’s prison population with its crime rate. On that basis the use of imprisonment in the UK is found to be much lower than many other countries as demonstrated in Figure 5.2 (Fraser, 2007:4). Eroare de care nu e constient Fraser, este aceea ca nu tine cont de variabilele interne. In fig 5.1 se observa ca doar 24% dintre crime sunt inregistrate din totalul crimelor savarsite. Problema revine dintr-o educatie si o cultura a criminalitatii specifice fiecarei tari. Ceea ce reprezinta o ofensa pentru cetateanul care traieste in UK, poate nu reprezinta si pentru cel din Rusia. Tendinta de a criminaliza orice este mult mai evidenta in tarile dezvoltate decat in cele in curs de dezvoltare. In plus, multe crime grave in tari ca Rusia, Romania, Polonia, Ucraina nu sunt inregistrate. De exemplu, in Romania  nu exista un institut de criminologie, si cu atat mai putin o institutie indepedenta de Politie cum ar fi in UK British Crime Survery care sa monitorizeze cifra neagra a criminalitatii.

Deseori cand comparam statistici, eroare vine din faptul ca variabilele difera de la o tara la alta. Fraser denunta o eroare logica, dar face o eroare metodologica grava dupa parerea mea, deoarece variabilele nu se pot externaliza si replica, in acest caz. In concluzie, consider ca ar trebui sa se insiste mai mult pe programe de reintegrare sociala, ci nu pe detentia cu inchisoarea. Mai mult, trebuie sa existe mereu principiul moral al proportionalitatii. Inchisoarea trebuie sa ajute societatea sa se vindece, ca un spital pentru cetatenii bolnavi, nu sa ascunda problemele in spatele zidurilor.

note:
*sensul cuvantului criminalitatea nu-i echivalent cu 'omucidere'.
**restorative justice se refera mai mult la sentintele de pana la 1-2 ani.
*** Cifra neagra a criminalitatii se refera la crimele reale nu doar la acele crime dovedite.