A trecut pandemia. Oare? Ce urmează? Am uitat? Nu, nu am uitat.
Cei mulți nu vor sa recunoască prin ce am trecut, pentru ca ciudat, nu sunt doar victime, sunt însă și agresori. Pentru prima data victima e și agresorul moral. Nu am uitat atunci când ma trimiteau la izolare in munți. Victime pentru ca cei mai mulți tac și suferă în tăcere. Si doar o parte sunt victime colaterale, cei care au ales experimentul din cauza presiunilor, economice, sociale, psihologice.
Acum când sunt atâtea date și studii care atesta dezastrul, nici unul dintre ei nu s-a întors sa îmi zică, bai, ai avut dreptate. Sau, a fost naiv sa cred în autorități. Sau, îmi pare rău când mi s-au părut normale gardurile de sarma din Supermarket sau de la târgurile de craciun in Aer liber. Sau cand eram dat afara din magazine ca nu am un cod QR în mana. Nu, nu am uitat oricât as vrea sa ne conciliem. Pentru ca am zbierat în gura mare ca trăim cel mai tăcut genocid din Istoria Moderna.
Mi-am șters atunci rețelele sociale, m-am izolat asa cum au vrut ei, prietenii, în munți, în offline, in munca, in pasiuni, in relații reale ci nu virtuale. Dar ei au rămas captivi sistemului. Au rămas sa pună batista pe țambal și sa plece în ritmurile tobelor la un alt război. Un război care a început o dată cu sfârșitul pandemiei.
Am început acest blog cu experimentele lui Millgram si Filip Zimbardo, parca anticipand nebunia care avea sa vina. În 2012 am scris acest articol pe blog: despre mecanismele urii. Urmat de acest articol tot din 2012, despre obedienta in societățile deschise .
Intorcand anul 2012 in oglinda imi da un 2021. ANUL IN CARE TOTUL S-A Schimbat. Pentru mine a fost ușor, eram deja semi-sălbatic. Eram deja în Munți . Dar pentru unii din frați, pentru cei care rămâneau fără job, care erau dați afară sau nu erau lăsați în instituții (abia am reușit atunci sa îmi refac actele) , pentru acei bunici care au murit cu zile în spitale...
Parcă nu învățam nimic din Istorie, condamnați sa repetam greșelile mereu și mereu. Și de asta ma tem, căci și eu as fi putut fi oricând de partea greșită a Istoriei. Ca și eu as fi putut sa ii trimit pe alții la Munți. Și uneori nu știu de ce eu. Ca și eu sunt insensibil la ce se intampla în Gaza. Pentru ca am fost desensibilizat de atâta propaganda. Și nu știu de ce parte a baricadei sunt. Dar știu ca binele și dragostea nu pot fi învinse de ura și cinism .
