Nu intamplator am ales acest subiect pentru a inaugura blogul. Dupa cum stim, in istoria omenirii mereu au existat doua scoli, doi poli, doua sexe, minus-plus, etc. In filozofie disputa s-a reiterat de-alungul timpului intre nominalism si realism, mai apoi intre pozitivism si idealism, intre subiectivism si obiectivism, intre lumea ideilor a lui Platon si naturalismul lui Aristotel. Acesta dialectica va atinge apogetul in sistemul lui Hegel intre teza si antiteaza. Immanuel Kant avea sa defineasca in "Critica ratiunii pure" ceea ce intelectul poate cunoaste si ceea ce nu poate cunoaste prin mijloacele ratiunii. Asadar, si criminologia se impare in doua mari scoli de gandire, cea pozitivista si cea clasica. Una merge pe filiala "obiectivitatii", omului ii este dat sa aleaga, si are vointa libera, a doua merge pe cea pragmatica spunand ca omul este determinat de factori biologici, sociali, psihologici, genetici. In fond, scolile nu se contrazic, ci doar reprezinta forme diferite de cunoastere, cu alte cuvinte se alfa pe orbite paralele.
Inainte de a descrie cele doua scoli de gandire, ar trebui sa definim ce e criminologia. Vom observa insa ca nu exista o singura definite. Unii definesc criminologia ca ‘un corp de cunostinte ce priveste crima ca un fenomen social. Este inclus aici scopul si mijloacele de a face legi (leguitor), de a lua masuri cu cei care incalca legea (justitiar) si a preveni incalcarea legii pe viitor (coercitiv).’ (Miller, M. 2008:3). Altii definesc criminologia ca ‘un studiu stiintific ce priveste incalcarea legilor, a celor care le incalca, a victimelor, dar si reactia de raspuns a societatii cu privire la acasta.’ (Lilly, R. 2007:17). Asadar, vom pune si noi problema, ‘ce este stiintific?’ Se pot aplica metodele stiintifice in cercetarea naturii umane? Este criminologia o stiinta? Tocmai din acest punct punct se vor diferentia cele doua scoli de gandire. Vom vedea in cele ce urmeaza ca este atat o diferenta metodologica, dar si o diferenta data de filozofiile latente specifice fiecarui grup. Aceste diferente se impart in doua mari scoli de gandire:
1. Scoala clasica reprezentata de: Ceasar Beccaria si Jeremy Bentham.
2. Scoala pozitivista reprezentata de: Cesare Lombroso, Raffaelo Garafalo si Enrico Ferri.
Pentru a intelege mai bine diferentele dintre cele doua scoli, trebuie sa vedem contextul istoric in care s-au dezvoltat. Asadar, Ceasar Beccaria (1764), a fost influentat de ideile iluministe a le lui J.J. Rousseau (1762), si ale lui Montesque. Acestia nu mai vedeau Statul ca Aristotel (2000), ca un intreg ce precede individul, ci individul este anterior Statului. Individul isi da de buna voie libertatile sale naturale Statului, semanand un contract. Omul este liber de la natura, dar ca sa-si apere acceasta libertaate, el decide de buna voie sa traiasca intr-un mediu legiuitor. Supunerea lui este un act de vointa libera. Omul este o fiinta inzestrata de la natura cu ratiune si discernamant. El alege sa traiasca in Stat, pentru ca Statul in schimbul contractului ii ofera securitate si il apara de cei care i-ar putea face rau, pentru ca in natura omul este 'homo homini lupus'.(Thomas Hobbes). Jeremy Bentham a fost influent de teoriile utilitariste ale lui Johan Stoart Mill (Seth, R. 2006), conform caruia omul cauta maximizarea placerii. Iata dar, a cauta placerea cu minimul de efort este un principiu rational. Omul nu comite crime pentru ca asta ii creaza neplaceri. Comite crime atunci cand i se pare ca merita sa faca asta.
O data cu revolutia industriala din sec al xviii-lea, cu succesul stiintei in toate domeniile, s-a impus si in stiintele umaniste idealul de cunoastere empiric. Astfel a aparut scoala pozitivista care a inserat o noua metodologie de cercetare. Asa cum o vede Ferri (1973:28).’ metoda de cercetarea experimentala este cheia cunoasterii'. Iar metodele prin care se poate ajunge la o cunoastere obiectiva in stiintele sociale sunt date de ceea ce numim masurare, multiplicare, generalizare si diferentiere.(Vezi tehnici si metode de cercetare in stiintele sociale). Pozitivistii ca Lombroso influentati de teoriile evolutioniste ale lui Darwin au incercat sa gaseasca un determinism biologic. Conform lui Lombroso (1911:14-55), oamenii se alfa in stadii diferite de evolutie. Astfel, criminalii sunt niste fiinite mai putin evaluate. Determinismul specific scolii de gandire pozitiviste a continuat si in domeniul psihologic bazate pe descoperirile lui Sigmund Freud, dar si indomeniul sociologic Conform lui F. Engels si K. Marx, actul de violenta comis de clasa muncitoare impotriva burgheziei este datorat ineglitatii dintre acestea, deoarece burghezia exploateaza clasa muncitoare creand o nedreptate sociala. (Engels, 1845:242).
Avand acesta introducere teoretica, vom urmari diferente dintre cele doua scoli asa cum observa Enrico Ferri (1968:37-38):
1. Scoala clasica vede criminalul ca pe oricare om ce are sentimente, pe cand scoala pozitivista sustine ca delicventul nu este un om normal ci este o variatie de la rasa umana dovedita de antropologie si de factorii biologici, ereditari sau psihici.
2. Scoala clasica sustine ca principalul rol al pedepsei este acela de a pastra in parametrii normali criminalitatea si de a pedepsi excesul. Scoala pozitivista dovedeste ca, cresterea sau descresterea, dispariatia crimei nu depinde de pedeapsa pe care o primesc criminalii, ci de alti factori care nu au de-aface cu domeniul coercitiv, justitiar.
3. Pentru faptul ca omul este dotat cu vointa libera, el este responsabil de faptele sale si in consecinta, poate fi tras la raspundere. Pozitivistii sustin ca a demonstra faptul ca omul este rational in situatii limita este o pura fictiune si nu reprezinta o cunoastere obiectiva a realitatii sociale. Rezultatul acestei ipoteze?: nu exista o baza a moralitatii, nu putem condamna oamenii care nu sunt raspunzatori de actiunile lor si nu ii putem pedepsi. Unii oameni se nasc criminali, nu este vina lor.
Evaluand aceste doua moduri de gandire, vom observa ca ele propun solutii diferite si politici diferite in prevenirea si combaterea criminalitatii. Astfel, scoala pozitivista pune accentul mai mult pe "criminal", pe cand scoala clasica se focalizeaza pe "criminalitate". Una trateaza individul, alta propune politici sociale. Impactul pe care il au in societate ideile unei anumite scoli de gandire va fi analizat in cele ce urmeaza.
Asadar, pentru clasici, statul este punctul central de la care trebuie sa plece masurile luate impotriva criminalitatii. Ei sunt interesati de fenomenul in asamblu, de teoriile politice, de masurile care se pot lua la nivel administrativ.‘ (Michael R. Gottfredson & Travis Hirschi 1990:13) Scoala pozitivista e mult mai pragmatica si propune solutii individuale ca ‘reabilitarea si programe pentru prisonieri, tratarea celor bolnavi psihic’.Spre deosebire de scoala clasica, scoala pozitivista e incapabila sa dezvolte politici nationale care sa previna criminalitatea, din moment ce omul e determinat bilogic, nu are vointa de alegere. Daca exista criminal inascut, atunci un poate fi pedepsit.
Chiar daca unele ipotezele ale scolii pozitiviste au fost infirmate de cercetarea empirica, sa admitem ca exista determinism biologic. Atunci se pune problema moralitatii. Suntem indreptatiti sa-i privim pe ceilalti ca fiind mai putin evoluati? Nu a dus aceasta teorie a ‘rasei ariene’ la crime impotriva umanitatii? Scoala clasica implica o anumita responsabilitate a cetateanului si nu “dezumanizeaza” omul, dar nu face diferenta intre tipurile de criminalitate si nici nu diferentiaza pedepselor in functie de profilul fiecarui om.‘ Poate ca omul era constrans sa fure, murea de foame sau pur si simplu era sub influenta drogurilor. Nu se paote vorbi de alegere libera cand nu stii ce faci. Aceasta ‘indiscriminare’ a scolii clasice, este uneori nedreapta, pentru ca nu toti oamenii sunt inzestrati de la natura cu aceleasi calitati,
Putem spune ca acesta critica asupra scolii clasice este indreptatita daca tinem seama de trecutul istoric. Cand vrei sa faci dreptate cu orice pret, cand te bazezi prea mult pe ratiune si pe dreptatea ta, transformi statul intr-un jandarm. Ratiunea de cele mai multe ori e paguboasa atunci cand nu aplici lega si in "spiritul ei". Stim ca legea este aceeasi pentru toti, dar nu toti oamenii sunt la fel. Pe unii o pedeapsa ii poate ucide din punct de vedere social, pentru altii nu are nici un efect. Sa ne gandim numai la vointa Iacobinilor din timpul Revolutiei Franceze si e suficient. Nu era oare o exagerare a ratiunii? Cate capete nu a decapitat Robespiere in numele dreptatii sociale? Asadar, trebuie sa existe un echilibru intre puterea statului si drepturile omului.
Asa cum observam, exista puncte slabe si puncte tari in modul de gandire al ambelor scoli. Neintelegera provine atat din metodologie, cat si din faptul ca cele doua scoli se afla in paradigme diferite. Conform lui Thomas Kuhn (1970:175), o paradigma este o constalatie de valori, tehnici de problematizare, credinte, mituri (chiar si mituri stiintifice), opinii, specifica unui grup de cercetatori. Filozofia latenta a ficarui cercetator se poate ghici din scoala in care face parte. Mai este si o problema de moda, de spiritul vremii. Moda scolii pozitiviste a inceput o data cu incredrea nelimitata in puterea stiintei de a explica orice fenomen ( vezi Russell, Carnap, Hintikka, Chomsky, Saussure) si se caracterizează prin ataşamentul faţă de paradigmele ştiinţei, fiind inspirată de stilul matematicii, logicii sau lingvisticii teoretice. Trăsătura definitorie a acestei abordări este, după opinia lui Adrian-Paul Iliescu, optimismul nelimitat în privinţa perfecţionării şi regularizării metodologiei. (citat in Dumitru, B., 2008:80).
Consider ca opoziţia dintre cele două abordări nu se originează nici la nivelul obiectului de cunoaştere, nici la nivelul metodei, ci la un nivel mult mai adânc: ea exprimă o diferenţă de idealuri de cunoaştere. Ambele orientări şi-au propus clarificarea problemei criminalitatii, dar ele decurg din conceptii diferite cu privire la ce inseamnă a clarifica, a explica si, in ultima instanta, a cunoaste. Abordarea pozitivista si-a descris explicit idealul cognitiv, pentru care a explica inseamna a inlocui un concept prestiintific, inexact, cu unul exact, riguros. Scoala pozitivista a adus un plus de vitalitate criminologiei prin metodologia pe care a propus-o, iar scoala clasica a incercat sa dezvolte o "teorie generala a criminologiei" care sa raspunda nevoii de implementare a politicilor sociale. Aceste doua scoli de gandire vor fi integrate de teoria multi-functionala care priveste fenomenul criminalitatii mult mai complex.
