Topul celor mai ne/fericite tari din Lume!

Deschid Yahoo Messenger si vad o stire: Spania se situează pe primul loc într-un clasament al celor mai nefericite tări din lume, realizat pe baza unor calcule făcute de un grup de economiști americani. Potrivit Bloomberg, astfel de calcule sunt făcute încă din anii `70, iar acest indicator reflectă suma ratei inflatiei și nivelul șomajului, care provoacă cetăteanului de rând o stare de nesigurantă. (Sursa Yahoo News)

Astfel de topuri apar periodic in presa. Nu stiu cine are interesu sa fac astfel de ierarhii. Cert este ca economistii se ocupa acum cu fericirea omului. Pana nu de mult fericirea ramanea in preocuparea bisericii, a marilor miscari spirituale si era definita de maestri spirituali, nematerialist, subiectiv. Astazi se reduce totul la economic. Ba inca poate fi masurabila. Bine, nu trebuie sa dovedesc absurditatea acestui TOP. E clar ca Spania nu-i cea mai nefericita tara din lume. E adevarat ca indicii economici au o legatura cu miscarile de prostest, ar trebui sa fie insa doar un indice din tot peisajul. Dar care e cea mai fericita tara din lume?


Daca iti pui intrebarea asta pe google, o sa iasa ba Danemarca, ba Norvegia, Suedia, ba Australia, ba Costa Rica, dupa alte surse Republica Dominicana. De fapt cine comanda astfel de topuri? Aceeasi oameni care comanda si topuri de "tari atractive pentru investitii". Depinde de interesul fiecaruia. Care sunt indicatorii? Nu prea mai ii spune nimeni. Dar cu siguranta ca e ceva ciudat aici in definirea fericirii. Tarile nordice se pare ca intra in top numai dupa unele criterii, pe cand cele sudice par a avea alte criterii. Daca e sa privim dupa numarul cazurilor de depresie, sau dupa numaru sinuciderilor, ce loc ar trebui sa ocupe tarile nordice? Cred ca unul codas. 

Cam asa stau lucrurile cu toata manipularea asta mediatica. Depinde cum privesti lucrurile. Atat de mult se idealizeaza unele tari (lucru general valabil, italienii dau exemplu  Uk-ul, englezii privesc la soarele din Spania) incat multi oameni cred ca fericirea se poate gasi intr-o anumita tara, intr-un anumit regim politic sau intr-o utopie ideologica. Si asa omul incepe sa caute un El Dorado care nu poate exista in afara lui niciodata. Eu care am calatorit stiu ca fericirea e acolo unde esti prezent. Ca cea mai fericita tara se afla in tine, in armonie cu natura, in pace si in bucuria lucrurilor mici. De vei trai in Norvegia, poate vei avea bani sa cumperi Soarele de pe litoralul Marii Negre cele cateva zile de concediu. Si poate vei fi fericit atunci. 

Patria Tiganilor. O scurta istorie povestita.

Istoria Tiganilor e putin cam incerta. Nu se stie cu certitudine daca vin din India sau din Persia. Cert e ca vin din Orientul Indeparat, datorita grupei de sange B specifica acelor zone. Cu toate asta nu ii putem confunda cu Indienii si nici cu castele inferioare. Altfel nu mi-as explica prezenta tiganilor in india. Pe urmele tiganilor,  Lacho Dorm (clik aici), un film artistic exceptional urmareste odiseea tiganilor pornind din India. Ei chiar si acolo au o cultura specific nomada care pare diferita de cultura bastinasilor indieni. Fapt care ii diferentiaza net de indieni. Dincolo de grupa de sange, cred ca urechea lor muzicala ii uneste pe toti. Altii spun ca au pornit din Iran (Persia) sau chiar din Egipt inspre orientul apropiat. 

Cert este ca pe la anul 1000 tiganiii ajung in imperiul Bizantin. Unii spun ca ar fi fost o secta bizantina care practia izolationismul. Pe la 1400 sunt mentionati in Bulgaria de azi intr-un numar destul de mare. Ajung in regatul lui Sigismund pe la 1417, cu drept de libera circulatie iar 17 ani mai tarziu la portile Romei. Se zice ca VLAD TEPES ar fi adus 12.000 de oameni care arata ca niste egipteni. Nici varul sau din moldova nu se lasa mai prejos, Stefan Cel Mare aducand cam 17000 de tigani. In acelasi an, (1445) in Elevetia se dau primele legi antitiganesti. Au fost si regi mai buni care le-au acordat libera trecere, cum ar fi Sigismund. Cert este ca inversunarea antitiganeasca a fost mai mare in tarile asanumite occidentale. Se mit legi impotriva lor in Prusia, in Spania 1492 (O data cu primele pogroame antisemite), sunt declarati tradatori ai crestinatiatii, spioni turci si aducatori de ciuma. In Olanda sunt obligati sa paraseasca tara, in Britania este inrodua prima lege a izgonirii tiganilor in 1530. 

Soarta tiganilor nu se deosebeste prea mult de ca a primilor crestini, si rareori de cea a evreilor "care l-au rastignit pe Hristos". In Praga anului 1541, dupa modelul imparatului roman Nero, tiganii sunt acuzati ca au dat foc orasului. Sunt vanati ca sobolanii, iar vanatorii recompensati. Capul bisericii, Papa Pius al V-lea, cel care ar fi trebuit sa fi un exemplu de binefacere, ordona expulzarea tiganilor de pe domeniile bisericii. Pe la 1600 cand El Greco il picta pe Iisus rastignit pe cruce pentru pacatele omenirii, legislatia spaniola permite populatiei sa se formeze divizii care sa ii vaneze pe tigani. In Britania lui Shakespeare, s-au saturat sa-i tot execute pe tigani, ca si portugalii, ii deporteaza in noile colonii.

Mai sarim cativa ani,  ca altfel devine coplesitor, ca sa mai amintim de lucrurile bune. In 1782 Josef al Ungariei accepta scolarizarea tiganilor si participarea lor la serviciu religios. Prea mult bine nu am a spune, ca vine anul  1803, Napoleon interzice dreptul de rezidenta al tiganilor in Franta. Probabil ca de acolo li se trage francezilor si azi, aceasta oroare pentru tigani, ei cei mai civilizati dintre popoare. In contrast cu Domnitorul ALEXANDRU GHICA, care eliberasa toti tiganii din Tara Romaneasca. (Ca o paranteza, vine Madona sa dea lectii romanilor despre rasism, sigur nu a gresit tara? Poate ca trebuia sa se duca la Parlamentul European de pe langa Franta). In 1844 Bisericile Moldovei si Valahiei elibereaza toti robii tigani. Sclavia este abolita in Principatele Romane inainte de razboiul de Secesiune in America, unde sclavii au luptat pentru libertatile lor. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza recunoaste libertata totala a tiganilor in Principatele Unite, pe cand Canceloarul OTTO von Bismarck in 1865 da o circulara prin care interzice intrarea tiganilor in Germania.

Haideti sa luam iar o pauza si sa analizam putin in antiteza. Observ un decalaj moral enorm intre este si vest, intre occident si tarile astea din Euroap de Est. Dar de ce sa luam aceste nedreptati atat de personal? veti spune...Esti tu Tigan? Prin faptul ca suntem oameni, toti suntem tigani. Aici nu mai e vorba de a fi sau a nu fi intr-o categorie, ci e vorba de a depune marturie asupra umanitatii. Inseamna sa iei destinul celui care se jertfeste pentru binele oamenilor. Daca totusi nu sunteti stupefiati, si credeti ca doar tiganii pot fi victimele istoriei, si ca au provocat asta, atunci inseamna ca sunteti usor naivi. Doua cazuri mediatizate excesiv cu romani delicventi poate duce la nebunia maselor. Suntem mai evoluati azi a ieri? Haideti sa vedem atunci ce-a fost ieri si ce e azi.

In 1885 Statele Unite ale Americii ii forteaza pe tigani sa se intoarca in Europa. 1912 – Guvernul francez introduce obligativitatea "carnetului antropo-metric" pentru toti tiganii. Apoi ce urmeaza in perioada aproipiata razboiului mondial e deja istorie. 1938 – Între 12 si 18 iunie sute de tigani din Germania si Austria sunt prinsi, batuti si închisi, deportati la gramada cu evreii. Dupa Razboi, situatia pare ca se indreapta 1952 – Ia nastere Biserica evanghelica a tiganilor din Franta si Marea Britanie. Desi Cehoslovacia interzice prin lege nomadismul. 1971 – Delegati din 14 tari participa la primul Congres Mondial al Tiganilor, desfasurat în Anglia. 1986 – Uniunea Internationala a Rromilor devine membra a UNICEF.

In multe orase din Occident, tiganii erau avertizati prin imagini in care sunt biciuiti, ca nu au voie sa patrunda in orase. Am vazut ca puteau fi ucisi fara judecata.   Tiganii erau vanati ca animalele in Austria pe la 1737, iar vanatorii erau si reompensati in functie de numarul trofeelor. In tarile scandinave, in 1560 se interziceau unele drepturi tiganilor cum ar fi inmormantarea, iar peste nu mult timp(1637) tiganii puteau fi ucisi fara nici o judecata. Daca in tarile romane dezrboirea are loc pe la 1856, Mihail Kogalniceanu, in tarile Scandinave decretul ramane pana in 1954, desi cazuse in desuetitudine. In al doilea Razboi Mondial au murit peste un milion de tigani si 6 mil de evrei. Tinand cont de raportul deportarilor si mortilor dintre tigani si evrei, corect ar fi ca la 6 documentare despre antisemitism sa se dea unul cu privire la tigani.   

Veti spune ca judec prin ochii uni om care s-a nascut sub declaratia "drepturilor omului". Nu, eu cred ca traiesc intr-o societat paradoxala. Cred ca "multiculturalismul" asa cum declara Angela Merkel prin 2010 a esuat. National Geografic da mai multe documentare despre eroii razboiului, Glamorizeaza, glazureaza razboiul, infractiunea, crima ca in filmele cu gangsteri. Marturii si documentare despre ce inseamna sa fii erou apar saptamanl in documentarele din BBC. Istoria e selectiva, cum bine observa si Neagu Djuvara. Din mai multe evenimente se asigura vizibilitatea unora in defavoarea altora. Istoria e o stiinta relativa. Consider ca omenirea nu poate invata nimic din istorie decat acele lucruri pe care vrea sa le invete si vrea sa le accepte. Dupa o mie de ani nu stiu cat de placut e sa accepti ca lucrurile astea s-ar putea intampla cu o normalitatea covarsitoare in zilele noastre.

In anul 2010, Parisul, simbolul civilizatiei, ii expediaza uitand ca e datoria Europei sa aibe grija de ei, ci nu o problema regionala a romanilor. Pentru simplu fapt ca sunt niste cersetori? Ca fura? Ce s-a intamplat? A facut putin scandal cateva ONG-uri, dar fara prea mare succes. Cati au iesit in strada? A, tiganii isi merita soarta. Dar uitam, ca tigani putem fi cu totii la un moment dat. Eu cred ca s-a creat un precedent in Istoria Uniunii Europene prin acele deportari. Ca si cum problema ar fi fost strict romaneasca, nu Europeana. Ca si cum tiganii, acest popor care s-a incapatanat sa fie altfel, ar fi fost numai al romanilor. Eu cred ca ar trebui sa mergem iar pe urmele din Lacho Dorm, sa vedem minunea unei culturi care a supravietuit mai bine de 1000 de ani in conditiile cele mai nefericite. E o minune care antropologilor le scapa, si o Istorie care pentru istorici inca e minunat de incerta.  Uneori destinul lor se confunda pana la martiraj. De la John Hoyland a scris prima lucrare importanta în favoarea tiganilor si pan la canonizarea primului tigan din istoria Bisericii Catolice 1997, a fost o cale lunga.

Da, a fost mai intai de toate o strategie politica a lui Sarcozi de atragere a voturilor. E clar ca deportarea tiganilor nu a insemnat o eficacitate prea mare. Insa evenimentul e foarte important. Dar cum se iau deciziile politice atunci cand controlul maselor e din ce in ce mai mare? Prin atragerea voturilor. (S-a dovedit ca la presiunea mass-mediei, judecatorii sunt influentati in a aplica pedepse de doua ori mai aspre asupra delicventilor) Pe termen lung s-a degradat pincipiul drepturilor omului. Da, cateva sute de tigani deportati, mare lucru, veti spune. Insa nu e chiar asa. Un eveniment e important ca evenimentul de PR al Partidei Ceaiului din America. El lasa sa se inteleaga ca "se poate si asa" la presiunea maselor. Iar masele stim ca au nevoie mereu de un tap ispasitor, de capul lui Motoc sau de Baraba.

Daca se observa putin tonul nedreptatii in accest post, nu va inselati. Obiectiv nu am cum sa fiu. Tu nu esti tigan!  Tu nu ai trait vremuri grele.. Nu esti nici evreu. Da, asa e. Dar prin faptul ca sunt om, am dreptul sa depun marturie. E o marturie personala pentru intelegerea celui diferit de noi.  Poate  ca aceasta cearta cu Istoria nu-i decat o frica patologica (a celor mai slabi de ingeri), dintr-o anxietate ca desi traim intr-o lume civilizata, ura de clasa, rasismul sunt la ele acasa intr-o Europa Unita. Sau poate complex de inferioritate. Romanii stiu despre ce vorbesc. 

Spun asta, ca si Philip Zimbardo in Efectul Lucifer, ca sa stim si sa nu fim atrasi de euforia ca traim intr-o societate "a drepturilor". Aici este vorba de un realism social mai mult decat de o frica personala, am o viziune Machiavelica. Evreii se pare ca au invatat din istorie aceasta lectie machiavelica. Avand aceasta intelegere vom putea sa decidem la momentul potrivit de partea cui vrem sa fim. E un exercitiu minim de a distinge binele de rau, propaganda de adevar si de a pune omul mai presus de specie. 

Politic vs Artistic

Nicolae Grigorescu Convoi cu prizonieri turci 1876

Omul politic trebuie sa-si asume mai mult ca oricare altu impamantenire. Avand impresia ca face istorie, ca poate schimba cursul lucrurilor, el traieste in imediat. El traieste pura realitate a faptelor si a statisticilor. El nu poate iesi din contingent si din inlantuirea faptelor. Traind in era multimilor, avem impresia ca si noi facem Istorie. Intre omul politic si omul spiritual mereu va exista o lupta contradictorie. Oricat am vrea sa conciliem aceste doua dimensiuni ale omului, nu vom reusi. Pe de alta parte, barbatul trebuie sa-si asume acest rol politic. Altfel cu greu isi va gasi implinirea, cum femeia se leaga de pamant prin nastere, asa barbatul se leaga de politic.

Politicul nu tine de abstract, de filozofie si de dezbateri publice cum s-a crezut. Politicul tine de actiune. Omul politic prin excelenta e razboinicul. Aceasta credinta ca omul face istorie e specifica gandirii noastre secularizate. Avand fortele tehnologiei, omul poate influenta natura, o poate aduce in avantajul lui...aceasta gandire pozitivista. Nu stim cine face Istoria. Daca oamenii politici, daca multimile, daca fortele inconstiente, daca intamplarile sau daca nu cumva chiar Dumnezeu. Istoria s-a dovedit a fi plina de insemnatate, dar si lipsita de insemnatate (Noica). Nu degeaba marii ganditori au fost meru prinsi intre aceasta dilema: a face politica si atunci te dedici imediatului, sau a face arta si atunci te dedici misterului. Ceea ce am observat e ca in fiecare arta exista neputinta politicului. Cu alte cuvinte, un regret, o nostalgie, o angoasa, un fel de pesimism ca omul e mic in fata Istoriei.

Dupa parerea mea, marea Arta trebuie sa iasa din sfera politicului si a socialului. Sa nu mai fie prinsa in tot felul de contexte. De-aia zic eu ca astazi nu mai exista "arta mare". Arta pop e politizata pana in maduva spinarii, suprarealismul era la origine socialist. Ma gandesc la dadaism ca el se voia lipsit de orice context. Nu imi dau seama acum de ce acest "scandal" nu a tinut mai mult. Poate ca ii lipsea un subiect care sa transceda. Apoi vine arta stradala, cu grafitti, cu manifeste, cu tot felu de ideologii. In vechiul Egipt arta era legata de Istorie. Numai Grecii au depasit aceasta dimensiune, prin ideea "frumosului dezinteresat".

In arta baroca nu exista ideologie. Chiar daca era o arta religioasa, dogma nu primeaza in arta. Un Iisus rastignit de Velasquez e pur si simplu o imagine Universala. I-l arati unui trib din Africa sau din Australia si intelege mai mult decat poate pricepe. Intelege mitul sacrificiului. Intelege pacatul (care e o tema universala a decaderii). Spre deosebire de arta de azi, Barocul nu avea doar un rol "moralizator". Se poate spune ca era propaganda catolicista. Ca religia detinea monopolul si dicta arta. Dar nimeni nu poate nega ca imaginea sacrificiului e generala si o intalnim la cele mai arhaice culturi. Cum ziceam in alte posturi, arta de azi e plina de imaginatie, dar lipsita de imaginar... E o arta politizata si mai putin spirituala. Iar arta dupa cum am aratat mai sus, trebuie sa tina de mister, nu de imediat.

In Grecia frumosul era un bun in sine dar si o idee in stil platonician. Asadar poate prin nuduri se poate depasi criza. Dar cu greu azi un nud care sa nu trimita la sexualitate. E adevart ca si Velasquez a pictat o serie de bufoni si imparati ca Philip al IV-lea. Si El Greco picta cardinali. Dar ce importanta are azi asta? Una istorica. Dateaza fapte. E legata de un nume Zurbara, Murillo. Alfel nu si-ar gasi locul in muzee. Numai arta spirituala mai poate trezi in noi vise pe care le credeam moarte. Ce imi spune azi un Napoleon pe cal pictat cu maestrie de Jacques-Louis David? Nu mai mult decat o poza in culori a abunicilor mei...

Iata dar la Grigorescu aceasta lupta intre Politic si artistic. El incearca sa nu politizeze arta. Chiar si atunci cand picteaza din spatele trupelor romanesti, el ii zugraveste pe luptatori cat si pe prinsii de razboi in aceeasi maniera: Exprima dezaprobu, faptul ca invinsul si invingatorul sunt la fel de necajiti. Exprima mizeria de ambele tabere, conditia umana. Nu este doar o arta eroica. Nu pot spune ca-i reuseste in cea mai mare masura, dar un mare artist ca Grigorescu nu putea sa nu ramana sincer cu arta. Nu-i o arta realista, ci una transfigurata. Nu-i un document de la 1876 al Indepedentei. Ci este o arta a degradarii umane. Albul acela care se murdareste, amestecat cu noroi. Nu e nimic din maretia protretului lui Napoleon in lupta de la Waterloo, nu-i nimic din propaganda lui Louis David.

Prin caracterul specific expresionismului, Grigorescu nu face altceva decat sa sugereze realitatea, sa exprima sentimentul pur asemeni unei poezii simboliste: "Copacii albi copacii negri,\ Decor de doliu funerar". Grigorescu nicidecum nu vrea sa numeasca realitatea. Refuza sa participe la "Istorie". E pur si simplu Arta Mare pe cate se poate in conditiile politice date. Grigorescu prin frig, prin zapada, prin spatele adus al ostasilor ne strecoara in suflet singuratatea. In fata mortii suntem singuri, iar un erou mort nu pretuieste mai mult decat un caine viu. Exprima o conditie generala si universala: degradarea umana. Cea mai joasa treapta a politicului: razboiul!

Sofismele democratiei

Eroarea generalizarii. Omul are nevoie sa traiasca din aproximari. Prin aceasta logica a generalizarii se atribuie intregului caracteristicile partii. Dupa parearea mea e un mit "stiintific" care e la moda azi in stiintele umaniste, imprumutat de la cele exacte (de la unicelulare la pluricelulare). Stiinta suprema in secolul nostru e Statistica. Eu care am lucrat cu statistici am vazut cat de greu pot fi interpretate. Cum sa gasesc o legatura intre parte si intreg? Eroare pe care am intalnit-o in cercetari criminologice de renume, la autori consacrati atunci cand au comparat statistici din tari diferite, insa fara sa tina cont de variabile diferite. Aceste generalizari sunt uneori benefice in cercetarea de marketing . Insa in istorie, in stiintele umaniste, in criminologie, generalizarea nu mai poate explica complexitatea lucrurilor. Eu nu vad o diferenta intre cunoasterea simtului comun si aceasta nevoie de a da legi generale in stiinte mai putin exacte cum sunt cele cu privire la om. 

Variabilele istoriei. In ultimul secol istoricii nu s-au multumit doar cu faptele, caci ele nu spun mare lucru. Au inceput sa caute "cauzele si efectele". Imi aduc aminte de ora de istorie si de acel titlu "Cauzele si premisele primului razboi mondial". E adevarat ca istoria cere o interpretare, cel putin una imagologica. De aceea se scrie si rescrie mereu. Dar intre variabile exista o legatura atat de complexa, incat mi se pare ca  istoria a devenit o stiinta oculta. Sa gasesti corelatii intre cresterea economica din perioada interbelica si numarul strainilor aflati in tara mi se pare putin ciudat. As putea sa gasesc tot atatea variabile care nu iau in considerare factorii externi, macroeonomici. Intre cresterea eonomica si numarul ratelor de pe lac. Sau ar trebui mai de graba sa incep prin revolutia industriala daca tot vreau sa ajung la cauze. Si nici atunci nu va fi suficient. Ar trebui sa cobor mai mult, in spiritul iluministilor ca sa vad premisele boomului economic. Statisticile nu spun nimic. Totul tine de interpretare. 

Teoria etichetarii. In criminologie se numeste labeling theory si e strans corelata cu interactionismul simbolic, violenta simbolica, construct social. Teoria etichetarii considerea ca devianta nu e un act mosetenit, ci mai degraba o tendinta definita de cultura de baza a unei societati care priveste subculturile ca fiind deviante.  Teoria  are ca punct de pornire perceprea de sine si cum poate fi determinat comportamentul omului de aceasta perceptie. Este asocieata cu ideea ca gandurile noastre si perceptia de sine au un rol profetic in definirea noastra ca oameni. A fost validata stiintific prin diverse experimente. Ochii albasri impotriva ochilor caprui *citat in Philip Zimbardo*. Li s-a spus copiilor ca cei cu ochi albastri ar fi superiori. S-a dovedit ca cei cu ochi albastri au obtinut note mai mari la cursuri decat ceilalti. Exermentul s-a inversat. Li s-a spus ca a fost o eroare, si ca de fapt cei cu ochi caprui sunt superiori. Efectul? Cei cu ochi caprui au obtinut note mult mai bune. Nici nu mai vreau sa amintesc de efectul mass-mediei in crearea perceptiei de sine a romanilor. 

Cuvintele atrag realul. Spune-i copilului tau ca nu e bun de nimic, inhiba-i orice initiativa, nu-l lasa sa incerce lucruri noi, fii cu ochii pe el, fa din el un copil cuminte si ascultator care sa nu incalce regulile, si ai sa vezi ca ii vei rapi orice imaginatie, orice putere creativa si orice incredere in viitor. Cum se aplica aceasta teorie la scala generala? Cum se aplica aceasta teorie Romaniei de azi? Spune-le romanilor ca ei nu sunt ca nemtii. Spune-le romanilor ca ei nu se pot guverna singuri. Da-le si exemple din istorie. Cumanii  (Djuvara) au venit si ne-au cucerit. In perioada interbelica 55% dintre oamenii de afaceri erau straini(Lucian Boia), spune-le ca nu se pot guverna singuri. Si asa este, nu se vor putea guverna singuri. Spune-le ca "noi romanii suntem asa" si asa vom fi mereu ca aici e vorba de psihologia maselor. Spune-le ca asa am fost, ca asta e "specifiul nostru". De fapt, vor sa inlocuiasca niste mituri vechi cu altele noi. In aceasta generalizare in care intra "romanii" se vrea o imagine de asamblu. Dar sub masca obiectivitatii, oamenii intelectuali, istoricii, tind spre o generalizare paguboasa. 

Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldavie face o caracterizare dura, dar mult ma adevarata decat cea propusa de intelctualitatea de azi. Ea e valabila cu atat mai mult cu cat e contradictorie. Se afla intr-un raport de si-si, nu de sau sau. Romanul e si las e si harnic. Moldoveanul crede ca are calul cel mai tare si ca el nimeni altul. Se entuziasmeaza repede. Porneste cu multa incredere in lupta. Uneori ba ii lauda, ba ii blameaza. De ce oare? Pentru ca nu exista un determinism istoric. Pentru ca posbilitatile fiintarii raman infinite. Omul poate fi orice, si de ce nu si romanul?  Eu cred insa ca o astfel de voce "obiectiva" nu poate fi in interesul nostru. Caci nu cu realitatea se construieste o tara. Pasoptistii daca au inventat o istorie, au facut-o pentru ca era necesara o astfel de istorie.

Omul e si bun e si rau. Pe mine nu ma intereseaza interpretarea faptelor. Ele se inscriu intr-un adevar dublu. A fost si revolutie a fost si lovitura de stat. Mereu cred in acest adevar care nu poate fi separat prin sau sau. Dar ce importanta are "adevarul"? Nimeni nu poate cunoaste adevarul. Prin istorie se propune nu mai mult decat un proces de impacare cu trecutul ca intr-o psihanaliza, numai ca e la nivelul unei natiuni. Romania isi tot face psihanaliza, procesul de constiinta. Dar o istorie trebuie sa priveasca si partea plina a paharului. De ce nu vrem sa acceptam si lucrurile bune? O analiza nu trebuie sa fie in raport de sau sau ci de si si. Analiza lui Dimitrie Cantemir e cu atat mai adevarata cu cat e contradictorie, pentru ca se afla in raport de si si. Romanul e si viteaz e si las. Un intelectual sincer, care a inteles ca a fi obiectiv nu-i tot una cu a fi sincer, prins intre dragostea de adevar si dragostea de tara.

Lucian Boia, in cartea sa, De ce e Romania altfel? incearca sa desfinteze unele mituri prin alte mituri. Se insista prea mult pe "specificul national". Mereu intalnesc apelativul asta" romanii". Ca si cum spunand ei, romanii, esti ceva mai obiectiv. Oarecum "tu impresonal" te afli in afara problemei cand spui "romanii". Tu esti, ca istoric, detasat. Tu nu ai cum sa faci parte din aceasta categorie. Romanii au dat buzna in magazine. Romanii sunt consumeristi. Romanii sunt un popor ospitalier. Romanii si-au petrecut vacanta la munte (majoritatea au dormit de anul nou). Cand se vorbeste de lucrurile bune, de geniul politic al romanului, de realizarile sale istorice, se minimalizeaza oarecum aceasta importanta prin conjuncturi. Ca de fapt unitatea limbii romane in 3 regiuni diferite mai bine de o mie de ani e tot un mit. Atunci sa se studieze Unificarea Italiei de la 1860 si dialectul napoletan. Un alt mit produs pe criterii personale de acelasi om de istorie: Echipa Nationala a Romaniei cand are avantaj pe tabela nu pastreaza scorul. Rezultatul? Asa sunt romanii! Se aplica intregului o categorie strict personala. Mitologie! Nici macar antropologie nu se poate numi. 

eroarea generalizarii si alte complexe

Am avut niste "parinti" care ne-au bagat in cap sa fim cineva si ne-au antrenat intr-o cursa care nu-i a noastra; Vream sa dovedim ca suntem cineva: intram in cartea recordurilor adesea cu cea mai mare salata, in sport, in cultura in arhitectura, in arta si mai ales in economie vrem sa nu mai fim la coada. Traiesc intr-o tara sub asediu? Eu nu, dar nu pot sa fac abstractie de acesti oameni zelosi cu libertatile interioare lezate grav. Atat de zelosi incat ar fi in stare sa se autoflageleze dintr-o dorinta nobila, de a vedea o data Romania pe podium. 

A doua mare greseala e cand se vorbeste prea mult la persona  intai plural. Noi romanii suntem asa. De unde pana unde acest noi? Si eu sunt roman, si deseori risc sa fiu identificat cu acest noi prea general si subiectiv. Se mizeaza pe specificul national.  Unii istorici actuali (Lucian Boia, De ce e Romania altfel?) au cazut in capcanele acestei psihologii, care nici macar nu-i o psihologie a maselor in sensul lui Gustave sau a lui Jung. Ascult la stiri cum se spune prea des, aproape obsesiv: "Romanii au dat buzna in magazine". Si cine sunt "romanii" care au dat buzna in magazine? Aceasta categorie, "romanii", aplicata de romani lor nu mai e o gluma, chiar daca ne amuza, imi pare mai mult a fi un sentiment personal decat un grup definit sociologic. Astfel de judecati la nivelul simtului comun nu ar trebui sa fie luate in seama atunci cand se vrea o analiza obiectiva si onesta asupra ralitatii sociale. Un complex de superioritate (mai ales la britanici) e la fel de pagubos, caci nu se pot desprinde de trecut. Iar norvegienii se incalzesc cu ideea ca au cel mai mare venit pe cap de locuitor, bani care oricum sunt jucati la bursa si nu vor ajunge niciodata in buzunarele lor. Mie imi place Butanul, ca a introdus pe langa PIB si PNB, adica capitalul de fericire pe cap de locuitor. 

Ne ascundem sub acest generic "romanii" ca sa dam pe fata propria trauma care ar trebui rezolvata mai intai la psiholog, ca sa nu se mai propage si in societate, sa nu mai fiu invadat de aceasta energie distructiva, eu primul roman fericit in tara mea. "Romanii sunt asa si pe dincolo" exprima propria neputinta de a fi altfel. Eu nu vreau sa fac din Romania Soarele de pe cer. Eu nu traiesc in aceasta incordare in care trebuie sa dovedesc ca sunt Cineva. Sunt roman si atat. Nu am nevoie sa mai fiu si "cineva". Cui trebuie sa dovedesc eu asta? Pe cine trebuie sa multumesc? Aici nu e resemnare, ci e constientizarea limitelor in cadrul carora se poate manifesta adevarata libertate sociala. Caci fara aceste libertati individuale, libertatile colective sunt utopice. Esti tu un om liber in tara ta, cu bune si rele? Numai dupa ce iti faci o analiza personala, cunoscandu-ti umbrele si acele filozofii latente, numai atunci poti sa critici propria tara. Dar cu siguranta nu va mai fi nevoie, caci vei actiona.

Acest strigat disperat este ultimul ragnet al unei generatii care a inteles (nu trebuie judecati) ca a fi pe baricade inseamna a sta mereu in incordare. O generatie care a venit cu o mostenire a unei disidente politice. De aici si rafuiala lor cu tara. Ei au criticat sistemul, ca doar asta-i rolul unui intelectual, nu? Ca acei profeti din vechiul testament care nu aduceau peste tara decat molima si seceta. Si ei erau trimisii Domnului, cei care isi indreptateau acest rol ingrat, de a aduce cele mai rele predictii. Ei sunt cei care continua lupta si azi. Care au impreisa ca spun "adevarul incomod". Insa cat de departe sunt atunci cand se identifica cu "tara". Imaginea asta mi se pare caraghioasa uneori, caci e o dragostea cu minus in fata, dragostea lor de tara eu o numesc "boala profetului". Ei inca se afla in vechea paradigma. Au uitat cu cine se lupta si nu isi dau seama ca rafuiala lor nu mai are un nume: Romania. Efectul pervers al acestor profeti zelosi, artisti, intelectuali, zaristi, e chiar neputinta politicului.

Intr-o zi de vara, un coleg de facultate m-a rugat sa il duc la Munte cu masina ca e cu un turist francez, prin couch surfiing. Facea asta mai multdintr-o datorie morala, dintr-un impuls civic, sa schimbe percepria strainilor despre noi, romanii, sa vada si ei ca nu suntem tigani. Am acceptat propunerea, intrucat eram acasa, la poalele Transfagarasanului, iar deranjul nu era prea mare mai ales ca nu aveam alteplanuri. Insa pe drum, mi-a fost cumva rusine de rusinea colegului, cand trebuia sa ii arate un lac, un munte, orice, numai sa ii atraga atentia de la peturi aruncate pe jos, saracie si tigania asa ziselor Pensiuni turistice.

De ce vrem sa facem o impresie buna? Ca localnic nu vreau un turism iresponsabil care sa sufoce zona, sa creasca proprietatile speculative si serviciile locale. De ce vrem sa dovedim ca"romanii au sunt altfel", ca Romania e "altfel"? Suntem inainte de toate oameni. Iar oamenii chiar daca sunt diferiti, in fond nu sunt altfel decat noi. 

Istorie si Utopii politice

E o problema care ma framanta de ceva vreme. Ce e vis si ce e realitate in Teoriile politice? Este capitalismul mai putin utopic decat socialismul? Unii spun da, ca el tine cont de Nautra Umana. Am scris un post in care explicam cum functioneaza raportul de forte in stupul de albine, cum Natura se regleaza de la sine in perioadele de criza, sau dispare. Dar omul nu e numai Natura. El a visat mereu o societate perfecta. Sau cel putin una mai buna. Omul a avut nazuinte mari, a construit piramide si a cucerit Luna. Omul e animalul cel mai putin pragmatic, mai ales cand se duce la cumparaturi. 

Jung, daca nu ma insel, spune ca omul are tendinta de a isi conserva energia. Poate ca asa se explica progresul tehnologic, care de fapt inseamna mai multa energie conservata. Insa tot omul o risipeste inutil in proiecte utopice. Din punct de vedere economic, aselenizarea a fost o inutilitate. Dar ce importanta imagologica avea in perioada Razboiului Rece? La fel de mare ca brandul Coca-Cola. Accolo avea loc razboiul ideologi a doua mari utopii, a doua mari vise de veacuri. Simbolurile uneia au invins simbolurile celeilalte, fericire individualista vs fericire colectiva.

Daca ne uitam in urma, toate marile Teorii Politicie au inceput prin a fi Utopice. Pentru Platon, care si-a batut atat de mult capul cu acest raport de forte,  societatea trebuia sa fie condusa de Regi filosofi. Insa tot el a sesizat aceasta utopie. Deoarece, oricat de Luminat ar fi conducatorul, el nu va putea sa le explice multimilor lumea ideilor. Cu alte cuvinte, oricat de multe intentii bune ar avea un conducator, admitand ca sunt realiste, ele nu vor putea raspunde maselor. Atunci, el trebuie sa se coboare in pestera si sa ramana in Lumea Umbrelor, ci nu in Lumea Ideilor, adica in lumea Soarelui. In asta consta mitul Regelui Filosof. Aasdar, sufletul rasei dicteaza in intregime daca o teorie poitica e utopica sau nu.

Intre utopie si natura umana eu nu vad o diferenta atat de mare. Ce e Natura Umana? Termenul se pare ca are o explicatie doar din punct de vedere determinist, adica psihologic sau evolutionist. Natura umana se pare ca e tot ceea ce il apropie pe om de animal. Dar in Natura Umana intra chiar si Utopia. In natura Umana intra imaginarul colectiv. In Natura Umana intra visele si promisiunile intr-o Lume mai buna. In natura umana intra fenomenul religios.  Si apoi vine argumentul, omul nu e egal de la natura, iata greseala de fond a teoriei politice a lui Marx si Engels. Din natrua umana stim ca omul e homini lupus contra homini, deci cel mai tare va supravietui. Dar teoriile politice sunt facute tocmai sa regleze aceasta inegalitate de la natura, de care depinde insasi supravietuirea speciei. Bogatul nu poate sa il ucida pe cel sarac prin simplu fapt ca e bogat, el trebuie sa se supuna unor legi care il face egal cu saracul, chiar daca nu e din punct de vedere al fortei.

Toate teoriile politice incep prin a fi Utopice. Ele nu pot fi altfel, deoarece imaginarul colectiv nu functioneaza altfel. Utopia dupa romanul lui Thomas More e un loc perfect care nu exista. Dar acest loc perfect este in imaginatia fiecarui om. Omul viseaza mereu la o societate perfecta. Iata, in Drepturile Omului, fiecare are dreptul la fericire. Ce promisiune mai mare de atat, ce utopie mai mare de atat poate exista in societatea noastra? Dreptul la fericire e o Utopie, si totusi ne pastram accest drept care guverneaza teoriile politice capitaiste de azi. Omul are dreptul la fericire, adica dreptul de a isi putea imagina. Din acest punct de vedere, capitalismul se apropie mai mult de utopie decat de "natura umana". Luru pe care politicienii l-au intuit foarte bine, omul nu traieste numai cu paine si apa, ci cu promisiuni. 

Prima Utopie Politica a fost construirea Turnului Babel, o societate perfecta. Acelasi lucru promitea si Biserica in evul mediu, o viata bazata pe recompense si pe fericirea de dincolo in schimbul supunerii. Era o utopie? Era manipulare? Categric nu. Erau doar nazuintele oamenilor, singurul lucru care functiona la momentul respectiv. Nu poti manipula un om lipsit de vise. Omul trebuie sa se supuna de la sine, ci nu prin forta constrangatoare. Pentru ca atunci teoria ta politica nu se mai legitimeaza. In asta a constat si utopia comunismului socialist, ea si-a pierdut puterea de a se legitima. Ea si-a pierdut forta simbolica. Noi trebuie sa stim ca natura umana nu se shimba peste ani, ci doar continutul ei capata noi forme. Astazi traim mai mult ca oricand intr-o lume a mitologiei. Mitul bunastarii, sau Visul American este inscris in constitutia fiecarei tari.

Se pare ca nu mai putem face diferenta intre realitate, vis si natura umana, intre utopie si teorii politice. Ma gandesc totusi ca ceva nu este utopie, adica iluzie. Ceva ce, paradoxal, este dincolo de natura umana. Nu e utopie ceea ce omul simte. Nu e utopie ceea cce omul iubeste. Nimeni nu ii poate spune omului ca ceea ce simte el e un adevar subiectiv, ca suferintele lui sunt relative. Caci un astfel de om poate trai in cel mai opresiv regim si poate fi fericit. E o fericire care nu isi are centru de greutate in afara lui, ci in interiorul lui. E un pardox aici. Pardox pe care l-a predicat si Iisus cand a spus Imparatia mea nu e de aici, sau, dati cezarului ce e al ccezarului. Si Budha la randul lui si marii profeti au crezut intr-o altfel de lume, Platon prin Regele Filosof are cceess la ultima realitate. Iata cum se intra intr-o realitate absoluta, o realitate care desi pare utopica, ea este de fapt singura realitate care nu te trece dintr-o utopie politica in alta. Parerea mea e ca omul trebuie sa participe la istorie, chiar daca nu e determinat istoric ca fiinta umana.

despre Capitalul vagabond

Nu de mult am vazut niste statistici in care Romania era printre tarile din Africa la atractivitatea pentru investitii, sub Uganda si locul 6 in Europa. E clar ca nu stim dupa ce criterii a fost facut acest clasament de faimosii cercetatori Britanici, dar cu siguranta ca el privea usurinta cu care se plaseaza investitiile, forta de munca ieftina, scaderea fiscalitatii si legi relaxate pentru strainii dornici de a investi. Cu siguranta ca multe tari din Africa erau inaintea Germaniei, care are un impozit mare pe profit. Intrebarea se pune, nu cat de usor atragem investitii, ci cat de mult profitam din aceste investitii cu capital strain?

Sociologi ca Mihai Eminescu, Constantin Stere, au intuit aceast sofism economic care face din Romania o tara satelit si l-a numit "capitalul vagabond". Lucru evident care s-a intamplat in aceasta criza economica. Bancile si-au retras capitalul din tarile unde facusera profituri maxime pe timp de boom economic(Intr-un discurs televizat presedintele Traian Basescu avertiza bancile Olandeze si Austriece sa nu-si retraga capitalul si sa nu uite de profitul urias din 2007, dar neavand o legislatie in domeniu, a ramas doar cu "avertizarea"). Lucru devastator care s-a intamplat in Islanda. O tara cu un capital propriu urias, dar care a riscat sa se descida capitalizarii mondiale, a ajuns in urma crizei aproape de faliment.

Dar haideti sa luam exemplul Germaniei unde acolo impozitul pe venit si din tranzactionarea titlurilor de valoare se impoziteaza progresiv ajungand pana la 42% plus o taxa de solidarizare de 5,5%. Aceasta taxa de solidarizare are rolul de a micsora diferenta GAPdintre saraci si bogati. Exemplu negativ e Rusia unde exista o taxa de doar 13% care se aplica tuturor. Lucru care nu ne mira. Ar putea atrage multe investitii cu capital strain, ar putea fi pe langa tarile din Africa, dar cu o diferenta mare de GAP intre saraci si bogati.

Investitiile straine pot aduce o crestere la PIB prin taxe, insa surplusul de capital niciodata nu va ramane in tara, caci e capital strain. El cumpara numai mana de lucru ieftina. Am vazut cat de usor da faliment Nokia si noi ne alegem cu someri. S-a reinvestit profitul? Ei plaseaza apoi investitiile in alte locuri cum ar fi China. Deci, fara munca noastra si fara  inovatie nu vom putea sa avem o crestere reala, ci doar una statistica bazata pe consum si pe materii prime. Mana de lucru ieftina e prima materie prima a unei tari (aici trebuie sa-i dam dreptate lui Marx fara frica). A trecut timpul in care eram doar o piata de desfacere, 21 de milioane de importatori de legume. Trebuie sa muncim pentru noi acum. 

Cu teoria capitalului vagabond sociologia poporanista se arata apta sa examineze mecanismele esentiale, cruciale ale sisemului mondial modern, devine sociologie mondialista, reusind totodata sa regandeasca modul in care sunt cercetate problemele modernizarii in cadrul evolutionismului occidental.  Practic, cu teoria lui Stere, avem puntea intre teoriile evolutioniste si sociologia mondialista. (Editura Mica Valahie, Dictionar de Sociologie Rurala, Ilie Badescu, Ozana Oancea, pp500-510).

"Am aratat (...) ca in tarile civilizate ale apusului s-a format un imens capital comercial si capital bancar, pe care l-am numit capital vagabond, intrucat acest capital cutreiera lumea in cautarea unei plasari avantajoase si intrucat campul lui de operatiune il constituie mai ales tarile inapoiate economiceste..." spunea Constantin Stere cu aproape 100 de ani in urma.

"Am aratat aici ca in Anglia acest capital efectiv plasat in strainatate, ajunsese in 1895, pana la cifra fabuloasa de 53 miliarde franci, ca Franta, Germania si Statele Unite merg cu repeziciune pe aceeasi cale, chiar mica Olanda a plasat atatea imprumuturi in strainatate, incat, daca si-ar fi impartit dobanzile ce incaseaza intre toti cetatenii,  ar fi putut realiza idealul lui Leonida, al unui stat in care toti cetatenii sa primesc leafa si sa nu platesc dari." (C Stere, op cit)

Daca, in Occident, capitalul obtine profit din "schimbarea felului de productie" si deci din dezvoltarea fortelor producitve, a productivitatii muncii sociale, In Orient, el obitine profit din "slabirea fortelor producctive", prin aceea ca-si insuseste tot prisosul municii si aduce productia intr-o stare mizerabila, ruineaza productia "fara sa produca transformarea felului de productie, ca in organizarea capitalista dezvoltata" observa marele sociolog (C.Stere. Scial-democratism sau poporanism. Ed. PortoFranco, Galati 1966; K Kautki Le Marxisme et sons  critique Brnstein, apud C Stere)

Stere a mai observat consecintele acestor politici. Una dintre aceste consecinte e faptul ca va trebui sa se mizeze pe valorile nationale. O alta ar fi in prima faza un izolationism economic. Dovada tari precum Cuba si Coreea de Nord. Chiar si Romania risca o izolare totala in momentul in care Ceausescu a declarat ca isi va plati datoriile externe. Ce s-a intamplat in UK o data cu aceasta orientare spre piata financiara?  In anii 80 Margaret Thatcher, priministru britanic a avut aceasta politica, a inchis fabricile care nu dadeau randament, minele, industria grea. Efectul, cresterea raportului dintre sarai si bogati.

Asadar, nu ne putem transforma intr-o tara bazata doar pe servicii, indiferent daca asta inseamna domeniu bancar, CALL-Center, IT, baby-sister, ingrijitor de batrani sau altceva. Un exemplu bun in Romania este privatizarea Daciei in raport 51% . Vrem sa incepem extractii aurifere, atunci nu putem liberaliza pretul aurului la nivelul mondial si nici nu putem extrage cu capital strain. BCR trebuie sa intervina ca in cazul devalorizarii leului, sa cumpere aur. Deci, politici liberale, dar nu capitaliste. Eu stiu cum e romanul, smecher si putin delasator,  fara o privatizare isi fura propria caciula, insa altii cer falimentul.

La ultima vizita din 2012, expertii FMI au declarat ca pentru a putea fi aplicate masurile propuse de Guvern Romaniei, cum ar fi reducerea TVA la alimente si introducerea impozitarii diferentiate, ar trebuie sa aiba si surse de finantare. Cu alte cuvinte, nu aveti acordul nostru pentru ca nu aveti alte surse de finantare. In privinta Oltchim, seful misiunii FMI a declarat ca, dupa parerea sa, combinatul de la Ramnicu Valcea ar trebui inchis, iar angajatii ar trebui sa primeasca salarii compensatorii. Sursa Incont.ro

Intre dragostea de tara si dragostea de adevar.

Un popor se ridica numai si numai prin munca, iata programul nostru de azi si de maine,

Nicolae Iorga. 

Dezbaterile publice de azi nu formeaza opinii, nu sunt deschise interpretarilor, ci reprezinta doar o tendinta sociala. De aceea nu exista la ora actuala o dezbatere publica in Romania, ci doar discutii. Prin acest gen de discutii nu se formeaza opinii, se cauta insa doar aderenta la o anumita forma de gandire. Tendintele exista, iar omul smecher nu a facut altceva decat sa speculeze aceste tendinte, ca un bun comerciant ambulant care iti vinde manusi iarna si ochelari de soare vara. Omul smecher nu are nevoie de studii complexe si de consilieri, el are un instinct de pradator. 

In Descriptio Moldavie, Dimitrie Cantemir judeca moravurile poporului nostru uneori aspru, alte ori ingaduitor. In Timp si Eternitate, Constantin Noica observa aceasta bipolaritate. Cand judeca din prisma moldoveanului, toate acele defecte devin atribute.  Cantemir Printul spune, "moldoveanu incepe entuzismat lupta" apoi Cantemir Europeanul da si replica, "dar nu e consecvent" (cum se intampla in fotbalul romanesc) , alte ori spune ca e omenos, apoi il taxeaza ca e prea mandru si laudaros, ca gospodaria e maturata, alte ori ca face baie doar la botez, si tot asa. Parca nu stie cui sa-i tina partea. El a intrat in acest dualism secular. Conflict pe care chiar Dimitrie Cantemir il observa intre dragostea de tara si dragostea de adevar. 

Dimitrie Cantemir ar lauda poporul nostru, dar nu poate pentru ca dragostea de adevar nu-l lasa. De ce nu poate? Pentru ca are alta masura de a judeca. El acum are o gandire occidentala. El vrea ca si noi sa participam la Istorie. Sa nu mai lasam lucrurile sa curga de la sine si sa fim niste victime. Cand il lauda pe moldovean, il lauda pentru aceleasi lucruri pentru care il blameaza. Cum e posibil asta? E posibil pentru ca judeca din alta perspectiva, din dragostea de tara. Dupa mai bine de 3 secole, iata-ne si pe noi constransi la aceeasi contradictie, sa judecam sau sa iubim? Eficacitatea nu ne da alta alternativa decat adevarul statisticilor. Dragostea de tara insa ne spune ca omul nu e facut sa adere la cifre si statistici, ci la promisiuni fade, la discursuri care sa-i miste, pline de pathos. 

Dragostea de adevar ne spune ca "tiganii trebuie sa fie civilizati sau daca nu expulzati", insa dragostea pentru Om ne spune ca un tigan imblanzit e un tigan mort. El isi pierde prin acest proces de "civilizare" insasi esenta lui culturala care din prisma omului occidental ne scapa, e prea subtila. Europeanul are civilizatia in sange, pe cand tiganul are cultura lui, care e barbara uneori. Dragostea de adevar ne spune ca oamenii nu sunt egali (si asa este, caci ierarhia iti da un sens), insa dragostea de tara ne face sa ii iubim pe toti fara discriminari. Dragostea de adevar face din om un jandarm, pentru ca el iubeste sincer in prostia lui, insa dragostea de tara, dragostea de om, face din noi niste fiinte sensibile, care nu  mai pot judeca printr-un ochi eficace esenta lucrurilor. Cine spune ca eficacitatea se identifica cu adevarul, se inseala. Oamenii nu au cautat niciodata numai profitul, maximizarea economiilor, ci a fost ceva dincolo de asta, a fost visul, inutilitatea, arta. 

Monarhie, oligarhie sau democratie in familia de albine?

Naturalismul lui Aristotel privea Statul ca pe ceva anterior individului. Naturalismul se bazeaza pe corespondenta dintre natura si societate. Corpul este un intreg si formeaza Cetatea, iar membrele sunt indivizii care alcatuiesc corpul. Omul nu poate trai in afara Cetatii, spunea Aristotel, pentru ca astfel e ori fiara ori Zeu. (Aristotel, Zoon Politikon)

Omul inca din cele mai vechi timpuri s-a inspirat din natura. Doar asa si-a inteles mai bine natura umana. Asadar, nu vad de ce aceasta analogie nu ar fi perfect valabila si in cazul nostru. Printre studii si specializari in Stiinte Sociale, Istoria Artei, Filosofa Culturii, Criminologie, am obtinut si o diploma in Apicultura. Trebuie sa va marturisesc, nu a am intalnit activitate care sa imi aduca mai multa satisfactie. Asa ca discursul meu se legitimeaza pe langa multa practica si observatie si bine itneles, pe faimoasa diploma in apicultura. 

Din lucru cu albinele am observat ca societatea noastra seamana foarte mult cu organizarea "administrativ-politica" a stupului de albine. Cred ca nu exista specie mai avansata din punct de vedere a complexitatii sociale decat albinele (e posibil unele specii de furnici). Ba la albine intalnim acel principiu spre care tinde societatea noastra sa evolueze. De la impartirea sarcinilor in familie la super-specializare. Iar aceasta super-specializare tinde pana acolo incat, acum cateva mii de ani, albinele si-au inhibat glandele sexuale in detrimentul Reginei. Nu doar glandele sexuale, dar si-au impartit si sarcininile, unele fiind doici, altele culegatoare, altele gardieni, in functie de varsta si experienta, etc.

Ei bine, ce fel de regim politic (am sa renunt la ghilimele) exista in familia de albine? Monarhie constitutionala, oligarhie, democratie, anarhie? O sa vedem ca toate pe rand dar mai intai e nevoie de o introducere. Stupul de albine poate trece prin toate multe provocari intr-o singura generatie. De la armonia din stup, la anarhie in cazul in care raman fara Regina si chiar la lupte crancene, revolutii, razboiae in adevaratul sens al cuvantului. Dar vom lamuri aceste aspecte in urmatoarele articole daca vreti. Cine pune la indoiala acceasta organizare in termeni politici, nu are decat sa ignore cateva milioane de ani de progres, albina solitara fiind printre primele insecte de pe Pamant cu mult inaintea primatelor evoluand o data cu florile. 

Stupul de albine are o singura Regina. Ea se diferentiaza de celelalte albine prin marime si prin faptul ca depune oua fecundate. Atat albina cat si regina provin din acelasi ou fecundat. Acest lucru spulbera suspiciunea ca albinele sunt de o rasa inferioarea Reginei. Diferenta intre o albina si o regina este aceea ca oul in stare de larva este hranit in mod diferit. Regina este hranita regeste, adica cu laptisor de regina, ceea ce contine mult mai multe proteine si substante nutritive ca vitaminele decat hrana unei larve de albine care dupa primele trei zile e formata din o combinatie de miere si polen. Asadar, Regina are nevoie de o hrana proteica, si un spatiu mai mare pentru a se dezvolta in celula. Abinele cand aleg sa faca o regina, construiesc o botca, o celula mult mai mare decat este o celula de albina. 

Regina iese dupa o incubatie de 16 zile, spre deosebire de 21 albina normala si 24 trantorele. Intr-o zi cu soare, iese sa se imperecheze. La imperechere functioneaza legea selectiei naturale, doar cei mai puternici trantori se vor imperechea cu Regina. Regina astfel imperecheata, se intoarce la familie, unde abia atunci este recunoscuta ca Regina cu drepturi depline. Din momentul imperecherii, ca un ceremonial, Regina este incoronata. Ea va face legea, va avea albine de garda si albine hranitoare. Albinele de garda ii vor face loc printre celelalte albine, iar cele hranitoare o vor hrani de-acum inainte pentru aproximativ 4 sau 5 ani. 

Pana aici a fost poveste frumoasa. Dar ce se intampla cand Regina imbatraneste si depune din ce in ce mai putine oua? Va fi ea capabila de acel gest constitutional, adica sa paraseasca dupa ce-i expira mandatul de 4 ani, stupul? Unele Regine vor sa fenteze sistemul. Depun un ou fecundat in cela viitoarei regine, dar cand nu sunt atente albinel o distruge. Depune din ce in ce mai putine si neregulat oua, dar promisiunea ca e gata sa lase mostenitor pe tron nu este dusa la capat. Ei, atunci albinele se razvratesc, incercuiesc Regina si fara garda de corp o vor supraincalzi. Supraincalzita, regina se va sufoca si va muri. Da, dar niciodata nu o vor ucide in mod direct, asa cum numai oamenii isi executa conducatorii. Acum putem vorbi in sfarsit de democratie. Insa stupul e in mare pericol, caci fara regina el este condamnat la disparitie. 

Dar haideti sa vedem cum functioneaza familia de albine pe timp de criza. Fara Regina albinele vor hrani larve in diferite stadii de evolutie cu laptisor de regina. Si intra-devar, vor iesi si de-acolo regine, dar sunt numite "Regine de salvare". Cu alte cuvinte, sunt de o calitate inferioara. Iata dar, cand evolutia organica este intrerupta, vor fi necesare doua trei generatii ca familia sa-si capete vigoarea. Asadar, de preferat pentru apicultori ar fi ca albina sa se schimba singura pe cale pasnica. Atunci materialul genetic este foarte bun, iar stupul se poate dezvolta in conditiile cele mai bune. Oligarhica, caci o societata are mai multe clase sociale. Da, la albine funcitoneaza castele, doar ca fiecare albine va trece prin mai multe caste pe timpul vietii. Albinele tinere au grija de puiet, il hranesc si fac curat in stup, stau de garda la urdinis sa nu vina alte albine hoate din alte familii, iar cele mature se duc la cules, lucru care e considerat o onoare pentru ele.  

Daca si regina de salvare da gres si are sanse mari sa nu se intoarca de la zborul de imperehere, atunci fara Regina o familie este condamnata la disparitie. Nu doar ca nu au abilitatea de a procreea, caci albinele, fara organe sexuale dezvoltate si in absenta reginei si fara nici un ou pe care sa il transforme in botca, se vor bezmetici. Adica se vor trezi intr-o dimineata, dupa perioada de doliu, amintindu-si ca acum un milion de an si ele au fost candva regine, au avut ovarele dezvoltate, au depus oua. Si chiar vor depune oua, doar ca vor fi nefecundate. Munca asta consuma multa energie. Toata hrana va disparea in scurt timp, murind astfel de foame, caci nimeni nu va vrea sa renunte la statulul de Regina. Bezmetice, aiurite, in adevaratul sens al cuvantului vor ajunge la anarhie. Nu mai culege nimeni miere, nu mai apara nimeni cetatea de hoti, umbla pe fagure fara rost. La propriu, ele se comporta ca si cum ar fi nebune.

E minunat cum societatea se regleaza de la sine ca o familie de albine. Doar observand natura vei intelege raportul dintre Istorie si Anistorie, un raport atat de placut intre determinism si liberul arbitru. Vei face diferenta intre evenimente (care puncteaza istoria) si proces (care e greoi, lung, vine de departe, dintr-un timp mitic). Vei intelege ca Istoria este plina de astfel de evenimente nefericite si ca isi reia curgerea dupa niste legi pe care inca ne chinuim sa le descifram. Pentru ca Istoria e inainte de toate un organism, un mod de a vedea lumea nu ca pe un eveniment, ci ca pe un organism. Revolutia nu este decat un moment in timp, istoria insa curge dincolo de evenimente.  

In urmatoarele posturi vom vedea cum funcitoneaza democratia si sistemul complex de vot in stupul de albine bazandu-ne pe un studiu realizat de Tom Seeley, (National Honey Show) UK, 2018. Vom trece prin toate etapele si crizele existentiale ale stupului. La final vom raspunde intrebarii, ce fel de regim au adoptat albinele cand au decis sa traiasca in Cetate, desi conform lui Aristotel nu le putem numi fiare, probabil doar niste mici Zeitati. Asadar puteti incerca sa ghiciti: monarhie constitutionala, oligarhie pe caste, sau monarhie constitutionala cu o democratie participativa? Cam mari pretentii de la niste fiinte asa mici, nu-i asa?

Omul nou si Omul vechi

Mereu am fost adeptul abordarilor holisticie cand a fost vorba de spiritul omului. Probabil ca in sinea mea am intuit ca universul omului nu poate fi atat de simplu, chiar daca m-am inclinat in fata adevarului local. Sau poate ca dintr-o dorinta inconstienta a unificarii. Caci in om, ca sa generalizez, exista acele tendinte de a unifica contrariile, de a face pace, de a-i chema pe toti oponentii la masa negocierii. Iar aceasta nostalgie nu poate avea ca finalitate decat armonia, ca principiu ultim si absolut. Asa am patinat prin teorii si criticile lor. Si fara prejudecati, le dadeam dreptate in parte fiecareia. M-am revoltat, oare nu pot avea o gandire autonoma, nu pot sa cred ceva impotriva a ceva? De ce sa nu sustin si eu tare si raspicat adevarul meu la un pahar de bere? Cred totusi ca nu m-am inselat cand am stat drept si am raspuns simplu, nu stiu. Fapt ce mi-a adus mult disconfort.

Intr-o lume in care nevoia de specializare intr-un domeniu te obliga, oarecum, sa nu mai ai contact si cu celelalte medii, intr-o lume unde "oamenii de stiinta" au descoperit inca o galaxie, e greu sa stii totul si nimic. De fapt, orgoliu asta neinteles a ramas acum in seama celor trei: filosofilor, poetilor si pictorilor. Dar ceea ce nu stim, sau nu vrem sa luam seama, desi de la Kant incoace cunoastem, ca si stiinta e un adevar local si o credinta. Orice teorie pleaca de la niste prezumtii, de la o filozofie latenta, de la niste pulsiuni inconstiente. Iata cum vede Jung (trei, v4, 2003:390) curentul spiritual de care este purtat cercetatorul: "Dupa umila mea parere, spune Jung, spiritul creator al omului nu este nicidecum personalitatea lui, ci un semn sau un "simptom" al unui curent spiritual contemporan. Persoana sa are numai importanta unui partizan, al unei convingeri ce i-a fost impusa din niste fundaluri colective inconstiente si care il face neliber si il constrange la sacrificii, greseli si acte eronate.

Este ceea ce a numit in termeni filosofici Hegel ca fiind Weltgeist, sau spiritul lumii. Caci este si Saeculum, spiritul vremii. Admitand accest spirit in care traim, vom admite si paradigma stiintifica din care facem parte. Toate premisele tehnologiei de azi se afla in evul mediu sau chiar in mitul edenic, unde omul a vrut sa fie "ca Dumnezeu". Caci spiritul stiintific urmareste mai intai de toate autonomia. E adevarat ca aceasta viziune este una istorica, dar cu precizarea ca istoria are mai multe posibilitati de a se realiza. Uneori istoria ne duce pe cai laturalnicie, pe cai eronate. Asa se explica cum au fost posibile marile atrocitati. Nu vad in asta un determinism istoric, caci istoria are un sens numai retrospectiv. In viitor putem sa anticipam doar tendintele. Iata dar rolul artistului sau al "profetului"(Nietzsche care a anticipat supraomul) care ia pulsul vremii si exprima prin arta "starea de spirit a vremii", nazuintele, visele, imaginile.. De aceea, mai mult ca istoricul, artistul poate da dovada de omul vechi si de omul nou. Istoria fara imagologie e o stiinta moarta.

Heisenberg a arătat în mod convingător că există o limită definită şi finală a preciziei tuturor măsurătorilor obţinute prin instrumente concepute de om pentru aceşti „mesageri misterioşi din lumea reală". Principiul incertitudinii „afirmă că există anumite perechi de cantităţi, precum poziţia şi viteza unei particule, ce sunt legate într-o asemenea manieră încât determinarea uneia dintre ele cu o precizie sporită antrenează în mod necesar determinarea celeilalte cu Cucerirea spaţiului yi dimensiunea omului o precizie redusă."23 Heisenberg conchide de aici că „decidem, prin selectarea tipului de observaţie folosit, care aspecte ale naturii trebuie să fie determinate şi care trebuie să fie lăsale în umbră."24 El susţine că „cel mai important dintre rezultatele recente ale fizicii nucleare a fost recunoaşterea posibilităţii de a aplica, iară contradicţie, tipuri foarte diferite de legi naturale la unul şi acelaşi eveniment fizic. Aceasta se datorează faptului că într-un sistem de legi ce se bazează pe anumite idei fundamentale numai anumite modalităţi foarte bine definite de a pune întrebări au un sens şi, prin urmare, un astfel de sistem este independent de alte sisteme care permit să fie puse alte întrebări.(Hanna Arendt Intre trecut si viitor pp.286-287)

De aici tragem concluzia, asa cum observa si Hanna Arendt, ca cercetarea modernă a „realităţii adevărate" în spatele simplelor aparenţe, care a produs lumea în care trăim şi a avut ca rezultat Revoluţia atomică, a condus la o situaţie în ştiinţele însele în care omul a pierdut însăşi obiectivitatea lumii naturale, astfel încât în vânătoarea sa de „realitate obiectivă" a descoperit brusc că întotdeauna „se confruntă singur cu el însuşi." Ceea ce Kant spunea in Critica ratiunii pure, ca omul gaseste in lucruri ceea ce pune el in ele. Si asta cu mult timp ca Einstein sa descopere teoria relativitatii. Probabil ca si cercetatorul e un artist care expriam "starea de spirit a vremii", nazuintele si visele. Insa spre desoebire de artist, cercetatorul pare ca ajunge accidental la anumite rezultate. Desi, dupa parerea mea, nimic nu-i intamplator. Omul ajunge acolo unde vrea sa ajunga, acolo unde se teme ca va ajunge.

Vine apoi Thomas Kuhn care defineste paradigma stiintifica ca un set de practici care defineste o disciplina stiintifica la un moment dat si este universal recunoscuta de membrii unei comunitati stiintifice datorita faptului ca ofera un model de cercetare. (Kuhn, The Structure of Scientific Revolutions). Si de-aici toata lumea te intreaba: tu din ce paradigma faci parte? Adica, tu esti cu noi sau cu aia, filosofii? Postmodernismul si-a dat seama de acest adevar local si te incurajeaza sa-ti exprimi sentimentele si opiniile si credintele. Chiar  in aeroporturi am vazut loc de rugaciune, sinagoga si moschee toate in aceeasi incapere, corporatiile au sali de meditatie, la cursuri nu conteaza ce spui important e sa ai si tu o opinie. Ai spune ca e un lucru minunat, dar in loc sa aibe efectul asteptat, acest fapt aduce si mai multa nesiguranta. Caci omul are nevoie de o autoritate( vezi Hanah Arendt intre Trecut si viitor). Supraomul lui Nietzsche nu poate fi tinut in parametrii normali decat prin multe sedinte se psihanaliza. E un om care abia se tine pe picioare.

Natiune si Identitate

Daca e o tara care sufera de o mare criza de identitate, in afara de Romania, pai aceea sa fie Marea Britanie. Cata nesiguranta intre a se deschide si a se inchide. Ca insula ai doua variante, ori  te deschizi, ori te izolezi. Dupa ce au pierdut o mare pata de culoare rosie pe harta lumii, dupa ce au invatat si ei din "Cresterea si descresterea imperiului", isi dau seama ca Marea Britanie a ramas un brand, un steag care vinde chiloti si tricouri. Sa se multumeasca cu o istorie romantica? Sau sa accepte realitatea si sa se deschida spre Europa? Adica sa-si ia locul firesc in lume. Britanicii inca traiesc in trecut, ca un om nervrotic. Pentru ei prezentul e alimentat de un trecut glorios. Nevroza lor nationala se naste pe imposibilitatea de a se impaca cu prezentul.

Identitatea* e o mare problema. Lucru care se vede si in dezbaterile* politice. Tot mai multe tendinte separatiste. Scotienii nu se mai identifica cu Marea Britanie si nici Galezii. In anii 80, Marea Britanie trecea cu "Doamna de Fier" de la industria grea la cea financiara si pe servicii. Nu se stie daca au pariat bine pe termen lung. Personal consider mutarea geniala, adica i-a salvat. Dar cand ma uit la Germania si vad ca ei pe industrie s-au axat, imi pun mari semne de intrebare. Daca e sa cada economia asa cum au gandit-o baietii destepti de la Chicago, atunci tot imperiul financiar al Londrei se va prabusi. (Asa e cand pariezi pe bani si nu pe munca). Te ridici ori te cobori. E ca la bursa. Uk pare ca vrea sa iasa din UE si o va face. Nu din ratiuni politice sau economice, ci dintr-o criza de IDENTITATE.

Dar de ce sa vorbim noi de Marea Britanie cand avem Romania atat de aproape. Aici faptele sunt atat de vidente incat am crezut ca o discutie ar fi de prisos. Cine suntem? Bineinteles ca o identitate nu se contruieste in 20 de ani. Ea are nevoie de timp. Suntem cetateni europeni. Suntem romani?   Dupa parerea mea, Romania va ramane in continuare o tara satelit, o economie ce graviteaza in jurul axei Berlin -Roma -Paris. Ne vom lua insa locul din perioada interbelica si ne vom multumi cu ce avem. Trebuie sa fim realisti si sa devenim buni agricultori sau infromaticieni. Sa ne multumim ca inca putem fi niste victime inocente si ca nu avem ca imigranti decat pe fratii nostri moldoveni. Uneori, ca e mai usor, mai dam vina pe tigani.

La ce e buna Identitatea asta? Pai ea canalizeaza energiile colective. Sa ne aducem aminte de pasoptisti care au creat o identitate din nimic. S-au intors la un trecut istoric glorios si vag, dar care avea un program orientat in viitor, si anume, Marea Unire. Astazi suntem in Marea Uniune. Nu stiu daca poate fi o identitate Nationala. Vom vedea. Nici sa fac pe euroscepticul nu vreau. Spun doar ca o identitate globala, in fata unei amenintari extraterestre, sau in fata amenintarii calamitatilor nu poate raspunde nazuintelor natiunilor, care sunt mult mai complexe. Nu cred ca solidaritatea va inlocui identitatea.

*Politics UK (2010) , editata de  Bill Jones & Philip Norton, 7th edition, Pearson Education Limited. 

Jandarmul Culturii

1. Jandarmul nu trebuie sa puna la indoiala un ordin, el executa.
2. Jandarmul culturii ridica logica si gramatica la nivel de Adevar Absolut.
3. Jandarmul nu stie ca logica se ocupa cu veridicitatea, ci nu cu adevarul. Dar nu-i rolul jandarmului sa stie.
4. Jandarmul pazeste gradina cu trandafiri a imparatului. Dar cand trandafirii se ofilesc si imparatul moare, el credinciosul, el veghetorul, el ordinea, el nu stie de ce inca pazeste gradina.
5. Din numarul pasilor pana la santinela, se naste religia Jandarmului.
6. Ritualul pentru Jandarm e sfant,caci e mai catolic decat Papa.
7. Jandarmul crede ca omul e facut pentru lege.
8. Jandarmul e un om sincer, si asta-i tragic. El executa din convingere si cu iubirea lui imperiaista te poate ucide. Pentru o lume dreapta, o lume care sa respecte legea, sa nu scuipe pe jos, sa nu arunce mucuri de tigara si sa nu fumeze in spatii publice, o lume dupa chipul si asemanarea jandarmului.
9. Jandarmul ca sa nu mai fie jandarm trebuie sa faca saltul ontologic de la executiv la legislativ. Si asta-i greu. Pentru ca trebuie sa puna la indoiala chiar existenta jandarmului.
10. Sa dai lumii un sens, inseamna sa reinventezi jandarmul, iar el sa fie cat mai invizibil.
11. Jandarmul trebuie sa aibe mintea goala si sterila. Numai asa se propaga ideile "culturale", intr-un mediu lipsit de pre-judecati.
12. In fata legii, pentru jandarm, toti oamenii sunt egali. Si al de fura un ou si al de fura un bou.
13. Jandarmul e lipsit de context. El vine cu citate din biblie sa te convinga ca "sta scris".
14. Jandarmul vorbeste din articolul o suta patrusprezece.
15. In fiecare din noi e un mic jandarm. Jandarmul propriilor exigente.

Tara, tara, vrem ostasi!

Romania sta bine in statistici. Chiar foarte bine pe timp de criza. In ocuparea fortei de munca ne comparam cu tarile Nordice. Un procent de 7.4 destul de confortabil. Fata de Spania, (21.7%) Grecia (17.7%) noi stam mai bine pe langa Suedia (7.5)Finlanda (7.8%) UK (8.0%). Germania, Olanda si Austria au cel mai scazut procentaj. Asadar, sunt cele mai atractive tari in ocuparea fotei de munca. Ei bine, statisticile astea nu prea ne spun multe, dar sunt un indiciu atunci cand te gandesti sa alegi o tara in care vrei sa studiezi sau sa lucrezi. Ce sanse am sa fiu angajat? Depinde de nivelul de calificare, cunostintele limbii, de noroc, dar si de statistici. Eu unul, cand pun degetul pe o harta si ma gandesc in ce tara as vrea sa locuiesc si sa studiez, iau in calcul si aceste date pe langa vreme. Vremea e foarte importanta. Una e sa n-ai de lucru 6 luni pe an timp de intuneric in Suedia, alta e sa stai la plaja in Ibiza cu buzunarele goale. Nu mai dai banii pe somnifere si nici pe consiliere psihologica. Vrei sa studiezi in afara? Stiu ca ti-ai format o imagine despre ceaiul de la ora 5, (daca vrei sa te duci in UK) si despre ploile de vara, accentul britanic. Insa imaginea asta trebuie sa fie dublata de imaginea pragmatica. Cheltuieli cu chiria, transport, mancare, gasirea unui job, obtinerea de burse, etc. Ei bine, daca ne uitam iar la statistici, rata celor fara un loc de munca cu varsta sub 25 de ani pe anul 2011 (sursa: Eurostat) e cam asa: Bulgaria (26.6%), Grecia (44.4), Spania(46.4), Italia (29.1), Romania (23.7). Evident, in Romania rata in intervalul de varsta 25-74 scade pana la (5.8), ceea ce justifica rata de angajare per ansamblu de (7.4) Concluzia pe care o tragem din toata insiruirea de cifre e ca in Romania tinerii isi gasesc cu greu un loc de munca, desi rata ocuparii fortei de munca nu este atat de scazuta ca in alte tari. Lucru asta nu stiu de unde vine. As putea intui doar premizele:  

• lipsa culturii in ceea ce priveste tineretul
• lipsa increderii acordate tinerilor 
• nepotismul 
• lipsa experientei (nici n-ar avea cum la 25 de ani)  
• lipsa politicilor de angajare a tinerilor (reduceri pe impozitul din venit, etc) 
• Internshipuri neplatite
• cultura- ca in mai toate tarile latine, familia sprijina mult mai mult timp financiar tinerii. Tinerii nu sunt nevoiti sa munceasca, depind pana la 25 de ani de parinti.  
• rusinea tinerilor de a face munca necalificata

Tari atractive pentru tineri in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca ar fi Germania (8.6), Olanda (7.6) si Austria(8.3). De asemenea, in Olanda si unele universitati din Austria sistemul superior de invatamant este gratis. Singurul incovenient ar fi limba in gasirea unui loc de munca. Nici Regatul Unit nu-i prea atractiv atunci cand vine vorba de ocuparea fortei de munca in randul tinerilor (21.1% din tineri nu au loc de munca), desi rata celor fara loc de munca e relativ scazuta (8.0%). Ca student, intr-o tara straina, daca nu depinzi financiar de parinti, trebuie sa te gandesti la posiblitatea si usurinta cu care iti poti gasi de lucru. Din statisticile de mai sus, am observat ca o tara atractiva e o tara care ofera credibilitate tinerilor sub toate formele. Daca in UK se poate aplica la o Universitate de prestigiu relativ usor, nu tot atat de usor e sa gasesti un loc de munca daca ai sub 25 de ani. Inca o data, aici tine si de cultura fiecarei tari. Aceeasi problema o gasim in Suedia. Taxe de scolarizare 0, dar rata celor care n-au un loc de munca cu varsta sub 25 de ani este de 22.9%. Aici nu mai putem da vina pe familie ca in Romania, ci pe politicile fiecarui stat. Probabil, Suedia fiind atractiva pentru lipsa taxei de scolarizare in invatamantul superior, rezulta o inflatie de "tineri". Desi populatia autohtona e intr-un accentuat ritm de imbatranire.   

In top ar sta, din punct de vedere pragmatic: 1. OLANDA. cu invatamant superior gratis, si cu rata de angajare in randul tinerilor foarte buna. 2. GERMANIA/AUSTRIA, se platesc taxe de scolarizare dar sunt relativ scazute, rata de angajare in randul tinerilor foarte buna. 3.DANEMARKA si UK invatamant superior gratis, rata de angajare in randul tinerilor relativ ridicata. Singura "mica" problema ar fi ca in aceste tari ai nevoie de permis de lucru, exceptie face Danemarka. Aici, lista tarilor unde poti lucra. Asta daca ganditi pe termen scurt. Pe termen lung rationamentul se schimba si trebuie privite la alte statistici cum ar fi RATA ANGAJARII in functie de nivelul de educatie. Daca ajungeti sa treceti de pragul de 25 de ani, aveti sanse din ce in ce mai mari. Asa e cand esti tanar si nelinistit! Cu toate acestea, statisticile cu privire la rata ocuparii fortei de munca in randul tinerilor sub 25 de ani nu priveste si nivelul lor de educatie.

Cand vine vorba de alegeri, pragmatismul nu e suficient daca nu lasi putin ratiunea ca sa gandesti si cu inima. Romania e o tara atractiva pentru tineri, daca ar gasi si un loc de munca. Nu ar mai migra iar banii pe care ii cheltuieste statul cu educarea lor si-ar gasi intr-un final justificarea! Cea mai mare surpriza dua ridicarea restrictiilor de munca vine din partea Norvegiei. Cursuri gratis, rata ocuparii fortei de munca ridicata, singurul incovenient ar ramane vremea si limba. Dar engleza e foarte la indemana.

Despre mecanismele urii.

• Socanta cercetare a lui Milgram arata cum oamenii se supun orbeste atunci cand au in spatele lor o autoritate. Asa se explica de ce multi au actionat fara sa gandesca in exterminarea evreilor. Marea surpriza a fost reprezentata de nivelul ridicat de obedienta al femeilor. In ciuda dezacordului si a plansului, in proportie de 100% studentele au ascultat pana la capat, administrand socuri subiectului care incerca sa rezolve o sarcina imposibila.

Abu Ghraib Irak 2003

• Ester Reiter(Making Fast Food) spune ca obedienta fata de autoritate este trasatura cea mai pretuita la un angajat de fast-food. "Lucrul pe banda este menit, in mod deliberat, sa-i despoaie pe lucratori de orice gand si orice judecata. Ei nu sunt decat prelungiri ale benzii."
• 
  
• Apoi experimentul ochilor albastri impotriva celor caprui. John Steiner studiind ororile de la Auschwitz, trace concluzia ca "situatia tinde sa fie cel mai direct determinant al comportamentului SS," trezindu-i pe acesti adormiti si aducandu-i la conditia de ucigasi activi. Rolurile devin mai importante decat trasaturile de caracter.

• Hanna Arendt(Un raport asupra banalitatii raului). Sase psihiatrii l-au declarat normal pe Adolph Eichmann, cel care a organizat in detaliu uciderea evreilor. "Mai normal decat sunt eu dupa ce l-am examinat" se spune ca ar fi exclamat unul dintre psihiatrii. Acest nou tip de criminal comite crime in circumstante care face aproape imposibil ca el sa simta sau sa stie ca face un lucru rau declara Hanna Arendt.

• Raportul "Tortura in Brazilia", intocmit de membrii Arhidiocezei Catolice din Sao Paolo, ofera informatii detalitate despre implicarea extinsa a agentilor CIA in formarea tortionarilor din politia braziliana. Tortionari au fost atat comunistii in tarile blocului de est socialist, dar si cei din politia braziliana impotriva amentintarii socialist-comuniste. 
• 
  
• Philip Zimbardo referindu-se la acest caz sustine ca "astfel de fapte pot fi reporduse in orice moment in orice natiune, acolo unde exista o obsesie legata de amenintarile la adresa securitatii nationale'.

• Inainte de fricile si excesele nascute de recentul rabzoi impotriva terorismului, exsita aproape perpetuul razboi impotriva infractionalitatii, in multe centre urbane." p. 439. Apoi romanul lui William Goldin cu Imparatul mustelor, in care vedem procesul de dezindividualizare prin pictarea fetii.
• 
  
• Philip Zimbardo in "Efectul Lucifer", faimosul profesor de la Universitatea Standford, a realizat un experiment care a trebuit sa fie intrerupt, datorita violentei unor oameni normali, dar care au imbracat uniforma unor gardieni. Orice om e capabil de raul absolut, concluziona el.
• Priviti imaginile inchisorii de la Abu Ghraib, care nu mai au nevoie de comentarii. Tortura sub forta situationala si contracentionala, IRAK 2003.

Inchisoarea Abu Ghraib Irakieni torturati de Ofiteri Americani

Astazi, inca nu exista acele forte situationale care sa creeze predispozitie spre un rau in masa. Dar evenimentele din ultima perioada imi dau de inteles ca aceste forte latente sunt mai puternice ca oricand in noi si in poporul nostru romanesc. Credeam intr-o trezire spirituala, dar vad ca totul este pervertit. Sunt sceptic. Nu mai cred in trezirea maselor, ci doar cea individuala.

Stiind ca in om se afla atatea forte distructive, poate va intrebati si voi ca mine, care e atitudinea pe care sa o ai fata de Lume? E atitudinea lui Don Quijote care vede in femeia aia depravata si cu miros de usturoi, o regina veritabila in numele careia lupta cu leii. Vede in acei talhari care-si meritau moartea, adevarate povesti, si fara sa stea pe ganduri ii eliberaza. Vede in om, Ingerul, si-l elibereaza! Altfel nu vei face decat sa traiesti intr-o lume sub asediu. 

note: 2021

 Am scris acest post pe cand eram student la Criminology and Criminal Justice, Cardiff 2013. Am ales  fara sa stiu aceasta specializare pentru ca am vrut sa ma inteleg pe mine. Sa imi inteleg umbrele. De unde vin ele si ce inseamna. Caci numai devenind contient de propriile forte distructive putem sa alegem in mod constient binele.  D. M.

Iata ca aceste forte colective au iesit la suprafata, cum era normal, in situatii de criza, de frica, de pandemie. Cei care vor sa isi impuna viziunea asupra lumii nu isi pun nici un moment problema ca in aceeasi masura pot face rau. Ca adevarata lupta morala trebuie sa se dea in interiorul fiecarui om. Abia apoi poti proiecta valorile interioare in societate. Dar numai constient de potentialul tau distructiv. 

Raul nu vine sub forma raului, ci sub forma binelui justificat, colectiv. Tot ce putem face e sa citim istoria ca si cum ar fi vorba despre noi. Sa putem sa ne punem in pielea celuilalt. Sa empatizam cu ce nu suntem de acord. Sigur ca nu e comod sa te imaginezi pe tine acel Gardian din inchisoarea din Abu Ghraib. Caci nu iti poti imagina ca tu esti capabil de raul absolut, iar asta este un rau in sine. Asa cum esti capabil de binele absolut, care este sacrificiu!

Ce se intempla cand nu te cunosti pe tine, cand nu cunosti potentialul raul din tine? Ai tendinta sa transferi totul in afara ta. Tot ce nu merge bine in tine este externalizat: politica, inegalitate sociala, inegalitate economica, injustitie, discriminare, opresiune, etc. Si atunci incerci sa schimbi ceea ce e in afara ta. Sa proiectezi un bine universal, care se rezuma de fapt la tine si la propria ta experienta individuala. Caci nu te cunosti suficient de bine ca sa integrezi fortele distructive si sa realizezi ca il contii pe dusmanul tau. 

Doar pentru ca esti dragut si vrei binele nu inseamna ca rezultatul este unul bun pentru toti. Trebuie sa iti integrezi dusmanul. Caci nu esti substantial diferit de el. El este umbra ta. Dusmanul este o parte din tine pe care nu vrei sa o recunosti. Nu vrei sa fii constient de asta pentru ca ar putea sa iti intoarca lumea pe dos, ar putea sa iti schimbe imaginea inofensiva pe care o ai despre tine. 

O alta iluzie, care pleaca de la materialismul dialactic al lui Marx, aste aceea ca putem controla Istoria. Cum putem controla niste variabile atat de complexe, can nu ne putem controla pe noi insine? Cand viata pare sa decurga dupa niste tipare care transcend forta noastra de intelegere? Asta nu presupune ca trebuie sa avem o atitudine fatalista, ca actiunile noastre nu conteaza, ca nu putem schimba lucrurile. Asta resupune sa te cunosti ca individi in asa masura incat sa iti dai seama ce e realitate si ce e iluzie in lumea pe care ti-ai creat-o. 

Toti avem o harta mentala a lumii exterioare dupa care navigam, dupa care ne traim viata, dupa care actionam. Si aceasta harta este una subiectiva. Caci aici este greseala materialismului dialectic, nu exista o realitate data, o realitate colectiva, una de grup, alta de gen, alta de sex sau religie! Ci o multitudine de realitati individuale care creeaza societatea. Iar aceasta nu poate fi identificata cu o ideologie, o credinta, de stanga sau dreapta, socialista sau capitalista. Ci exista o negociere continua dupa care definim realitatea. Iar atunci cand negociera aceasta este anulata prin cenzura, prin impunerea propriei lumi si viziuni, prin lipsa dialogului si a libertatilor individuale, atunci apare raul. 

Raul apare prin constrangerea si limitarea librtatilor individuale in detrimentul unei asa-zise libertati colective, superioare, sociale. 

Despre obedienta in societatile postmoderniste

Agentiile de recrutare a fortei de munca, in cele mai multe cazuri, cauta oameni cat mai docili, care sa execute ordinele si care sa munceasca, daca e nevoie, si peste program.  Dar inainte de agentii, profesorii premiaza acei copii ‘constiinciosi’. Cu cat esti mai servil,  mai obedient, cu atat mai mult esti considerat un elev model.  Si cum n-ar fi fost sufficient, parintii vor Copii Ascultatori. Am folosit caractere mari pentru ca intr-adevar, si asa este, Copiii Ascultatori sunt o Institutie. Noul model social.

Abu Ghraib Preason vs Stanford Experiment

Philip Zimbardo, specialist in psihologie sociala, se intreaba cum e cu putinta ca oameni perfect sanatosi si normali din punct de vedere psihologic, fara inclinatii patologice, sa produca raul social fara pic de constiinta. Cum e cu putinta raul in societate? Crimele colective, marile genocide cum le explicam? Si pentru ca nu se multumeste cu determinismul psihologic, sau cu “natura umana”, Philip Zimbardo gaseste in “fortele situationale” un posibil raspuns. Fortele situationale reprezentand acele situatii in care fiecare om este pus sa aleaga intre bine si rau intr-un moment de constrangere. Oameni perfect normali, cu valori morale, au participat la macelaria a milioane de oameni in Rwanda, Cambogia, URSS, etc.

Bineinteles, ca in lume exista mereu un rau latent care nu izbucneste decat in anumite situatii si sub o presiune cat de mica. Si te vei multumi cu faptul ca pana la crimele colective si genocide sunt multi pasi. (Dar am vazut cum o mica criza a zdruncinat putin principiile noastre Umaniste). Ei bine, Philip Zimbardo in Efectul Lucifer argumenteaza faptul ca oricine e capabil de a face raul pe care nu si-l poate imagina. Si daca e dificil sa explici cum poate un om sa faca rau semenului sau, atunci si mai dificil este sa explicit cum un om, in situatii exceptionale si sub o presiune psihologica, privat de libertate si drepturi, devine un EROU. Caci, ce e uimitor, acest gen de om nu doar ca sfideaza autoritatile, dar are si puterea de a depasi legile naturii.  Si, in acest caz avem, chiar noi romanii, atatea exemple graitoare din recentele temnite comuniste si din experimentul de la Pitesti.

Philip Zimbardo gaseste un tap ispasitor in Institutiile care vor oameni cat mai docili, care sa execute ordinele fara sa se intrebe de ce? Intr-un experiment realizat de un colg de-al sau, oameni normali au administrat socuri electrice semenilor sai la indemnul unui om “in halat alb si cu ecuson”.  In 90% din cazuri au fost administrate socuri “mortale”. Sub umbrela unei “autoritati”, institutii , “ halate albe”, sau “gulere negre”, omul se simte absolvit de orice vina.  Iata dar cum societatea noastra creaza oameni care sa se supuna in anumite situatii. Paradoxal, aceasta supunere izbucneste irational si fara nici o logica in rebeliune. E mult mai usor de manipulat acesti oameni docili. Caci, a Nu fi obedient, nu inseamna a fi un rebel fara cauza. 

Al doilea paradox e ca obedienta in loc sa nasca multumirea de sine, naste conformismul, atasamentul la idéa de success acceptata de majoritatea. Omul trebuie sa se alinieze la idéa de fericire (vacante in straintate, haine de firma, masini scumpe si costisitoare, etc) impusa de trend. Trebuie sa te aliniezi, iar daca nu reusesti esti un alienat, un inadaptat. Fiind un inadaptat, reversul ar fi sa privesti cu resentiment toate aceste bunuri consumeriste, care in sine nu sunt deloc rele, pentru ca tu confunzi valoarea cu bunul. Iar adevaratul rebel nu se naste din resentimente, cum nu orice om care bea devine alcoolic. In concluzie, obedienta e sursa nefericirii pentru ca fura adevarata identitate a omului si ii ofera una de imprumut, prefabricata. Acel om niciodata nu va fi multumit cu serviciul, cu statutul sau, desi servil, va astepta momentul refularii si il vei vedea in strada strigand “libertate”. Caci s-a creat o relatie de depedenta intre Institutii si libertatea omului.

.

Inegalitatea Sociala si Sistemul Sanitar. Neoliberalism.

Azi ca si ieri, m-am uitat toata ziua la dezbaterile din Camera Comunelor. Imi place cum isi sustin cei din camera argumentele urmand toate tiparele retoricii: Inventio, Dispositio, Elocutio, Memoria, Pronuntatio, cu un interes aparte pe al doilea canon Dispositio. Prin aranjarea discrusului in cele patru parti: Exordiu, Naratiune, Confirmare, Peroratia dar si prin dozarea in masuri corecte a etosului, patosului si logosului. Ca si in Romania, s-a dezbatut aprig reforma din sistemul sanitar. Vor sa privatizeze o parte din sistemul sanitar. Cel putin pentru micile probleme pentru a fi mult mai flexibil si lipsit de birocratie, UK fiind printre putinele tari unde sistemul sanitar este gratuit pentru oricine, indiferent daca contriubie sau nu la buget, indiferent daca e sau nu angajat, in scoala sau pur si simplu imigrant. Vor sa schimbe un lucru bun intr-un lucru profitabil si mai putin costisitor. 

Acolo unde diferenta intre saraci si bogati este mare, vezi figura 2:1, Uk fiind foarte aproape de Portugalia iar din alte statistici Romania urmeaza imediat Portugaliei si Bulgariei, poor health and violence are more common in more unequal societies. Wilkinson, R. and Pickett, K. (2009). Health and social problems are closely related to inequality among rich countries, vezi figura 2:2. Nu conteza cat de dezvoltata e o tara. Cu cat creste inegalitatea intre saraci si bogati, cu atat mai mult creste diferenta intre cei care au acces la sistemul santiar si cei care nu au acces. Acest lucru este corelat mai degraba cu raportul mare dintre bogati si saraci, decat cu salariul mediu pe economie. De exemplu, tari ca America, unde inegalitata este foarte mare, sistemul sanitar devine foarte scump chiar si pentru cei cu un salariu foarte bun.Cei bogati vor ridica pretul dar nu si standardul pentru toti cetatenii. Cu siguranta va creste standardul in servicii sanitare, lucru care va face sistemul sanitar aproape inaccesibil pentru cei mai multi. In tari precum Cuba, desi salariul minim pe economie nu se compara cu cel din America, sistemul sanitar este mult mai accesibil pentru majoritata cetatenilor si chiar foarte eficient. Vezi figura 2:3. 

In UK, privatizarea NHS-ului poate duce la o si mai mare inegalitate sociala. Majoritatea cetatenilor considera ca sistemul sanitar este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le are UK-ul. Pot confirma acest lucru din experienta. Dovezile arata ca reducand inegalitatea dintre bogati si saraci ar fi cel mai bun mod de a imbunatati calitatea veitii si accesul tuturora la sistemul sanitar. Iata de ce nu trebuie niciodata sa facem eroarea si sa comparam nivelul de trai cu salariul minim pe economie. Multi romani au parasit tara atrasi de acest miraj al salariului mare. Insa cheltuielile cu chiria, cu sanatata si cu asigurarile, i-au facut sa constate ca nu traiesc mult mai bine ca in Romania, chiar in tari ca America, Portugalia, Italia sau Spania. Nu cred ca intoarcerea la marxism-leninism e solutia. Dar o protectie sociala trebuie sa existe din partea statului cum exista in tarile din peninsula Scandinava. In orice privatizare ca Energie, Sanatatea, Transport Public, Statul trebuie sa isi asigure puterea de decizie printr-un pachet majoritar de actiuni sau prin legi protectioniste.

In October 2001, the richest 10% of households in the Buenos Aires Metropolitan Area accounted for the same portion of income than the poorest 60% of households in the same area. Their income level was almost 34 times higher than that of the poorest 10% of households, or almost 80% more than those of a decade earlier, and 25% more than in the hyperinflationary period of 1989. This increase in social inequality accelerated the growth of poverty among households, both with respect to the proportion of the population living in poverty and in terms of the intensity of poverty. (‘Neoliberal Meltdown and Social Protest’ Carlos, 2006)  

In ultima instanta, diferenta acceasta prea mare dintre saraci si bogati poate duce chiar la schimbarea regimului politic. Discutandu-se in Camera Comunelor despre privatizare sistemului sanitar in Uk, argumentul cel mai puternic in favoarea reformei ar fi eficienta. Se renunta la un sistem sanitar foarte scump, dar care aigura toti locuitorii Uk-ului, la unul pragmatic, eficient prin faptul ca se vor salva bani. Iata dar aici cum logosul nu tine cont de pathos. Omul nu-i doar pragmatic. El nu produce mai mult decat consuma dintr-un instinct pur pragmatic. Ci din contra, omul e risipitor. El face poezii si arta care nu-i profitabila. El e sentimentalist. Iar cand aduci in discutie o reforma sanitara, trebuie sa tii cont mai intai de nevoile omului aflata la baza piramidei lui Maslow, nevoi de securitate emotionala si sociala.