luni, 24 august 2015

Social control. Shame control.



Revazand o parte din prietenii din copilarie, cei din cartier, imi dau seama ca dupa atatia ani relatiile de putere au ramas la fel, ca si cum fiecare a urmat un destin, un model, devenind de fapt ceea ce i-a fost destinat. Nimic imprevizibil, nimic iesit din comun. Asadar, nu de norocul din viata, ci de caracterul fiecaruia.[...] 

Cei care au pastrat legatura intre ei, am observat un aspect interesant ce tine de maturizare si anume, Social Control  si Shame Control. Iar facebookul vine sa implineasca o astfel de nevoie. La varsta la care sunt acum, toti au masini bmw. Cei care au ramas in urma cu "maturizarea" sunt impinsi de la spate sa se alinieze la model. Pentru ca sezonul nuntilor e pe sfarsite. 

Ma gandesc, daca toata viata nu suntem decat niste copii, traind de fapt in fanteziile celor din jur si ale noastre. La ce sa te cunosti pe tine insuti, un drum lung si cu obstacole, ca in final sa descoperi ca nu esti decat baiatul ala din cartier, care isi creaza relatii de putere si prietenie?  Nici macar pe terenul de fotbal nu s-au schimbat astel de relatii, daca ar fi sa ii asez pe fiecare in teren, iar pe cel mai slab in poarta.

Cei putini care nu au rezistat shame controlului, s-au izolat si s-au rupt de cartier. Sunt ratatii. A mai ramas o categorie pe care nu stiu sa o incadrez. Pentru ca e categoria celor care stau pe banca de rezerva si observa aceste relatii de putere. Fie dintr-un complex, fie dintr-o intelegere profunda, sau poate doar prea reflexivi, au privit meciul de fobtal de pe maidan. 

Facebook-ul inseamna de fapt adaptare la acest Social Control si Shame Control, un lucru atat de firesc in comunitatile traditionale. Deschiderea granitelor si globalizarea ameninta aceasta nevoie a oamenilor de a apartine unui loc. Iar acest loc este un loc virtual. Pentru ca oricat de obiectivi am fi, relatiile de putere sunt de fapt relatii subiective. Sunt acele modele din copilarie pe care cei mai multi sunt destinati sa la implineasca si pe care noi le numim patternuri.

Ma intorc la categoria care sta si priveste si care iese oarecum din statistici. Pentru ca atunci cand meciul de fotbal se inchide, relatiile de putere de pe teren se desfac si se leaga altfel de relatii. Iar aceste relatii urmaresc alte criterii si modele. Dupa toti acesti ani care au trecut, baietii mei din cartier au legat si au dezlegat multe prietenii, insa in vacata lor scurta, cu un bmw de ultima serie dupa posibilitati, tot in cartier vin. Pentru ca a ramas acel Shame Cotrol. E de fapt km 0, si nu poti sa masori unde ai ajuns daca nu ai un km 0. 

Cel care priveste de pe marginea terenului se intreaba, fara noima, unde ajung toti oamenii? Daca exista un km 0, nu exista de fapt si o limita de km. Asadar pentru ce alearga toti acesti prieteni ca nebunii dupa o minge? Si, pe buna dreptate, nu intelege jocul. Nu intelege de ce sunt doua porti, de ce exista o limita a terenului si anumite reguli pe care toti trebuie sa le respecte, indiferent de relatiile de putere create intre ei.

Este unul singur pe marginea terenului. Toti ceilalti joaca fotbal. S-au ales echipele. Numai ca este un numar impar. Si toti, dar toti, se roaga de el sa intre in teren, macar in poarta. Cel de pe margine spune ca nu intelege jocul. Ca i se pare absurd sa alergi dupa o minge fara o destinatie. Iar celor din teren li se pare tot atat de absurd sa nu intelegi ca de fapt tot farmecul e sa marchezi si sa creezi aceste relatii de putere, sa te imparti in doua echipe, sa ai un scop. 

Sa ai un scop, se intreaba contrariat baiatul de pe margine. Sa faci din alergat un scop. Asta e, din moment ce nu exista o destinatie, se pare ca ideea e sa alergi si sa creezi aceste relatii. Caci orice relatie are niste legaturi simbolice. Iar aceste leagturi inseamna totul, Social Control, Shame Control. Si baiatul intra in joc, se joaca, ii place, devine vocational, ia initiativa si da gol. Si imbatraneste pe terenul de fotbal...alaturi de prietenii lui din cartier.